CONVENŢIE ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂŢII TRANSNAŢIONALE ORGANIZATE*

Republica Moldova

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ȘI INTEGRĂRII EUROPENE

CONVENŢIE Nr. CMAEIE333/2000 din 15.11.2000

CONVENŢIE ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂŢII TRANSNAŢIONALE ORGANIZATE*

Publicat : 30.12.2006 în TRATATE INTERNATIONALE Nr. 35 art. 333 Data intrării în vigoare

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

*În vigoare pentru Republica Moldova din 16 octombrie 2005.

Articolul 1 Obiect

Obiectul prezentei Convenţii este promovarea cooperării în scopul prevenirii şi combaterii mai eficiente a criminalităţii transnaţionale organizate.

Articolul 2 Terminologie

În sensul prezentei Convenţii:

a) expresia “grup infracţional organizat” desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săv`rşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material;

b) expresia “infracţiune gravă” înseamnă un act care constituie o infracţiune pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate al cărei maximum nu trebuie să fie mai mic de 4 ani sau de o pedeapsă mai grea;

c) expresia “grup structurat” desemnează un grup care nu s-a constituit la înt`mplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi;

d) termenul “bunuri” înseamnă orice fel de bunuri, corporale sau incorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, precum şi actele juridice ori documentele care atestă proprietatea asupra acestor bunuri sau alte drepturi referitoare la ele;

e) expresia “produs al crimei” se referă la orice bun care provine direct sau indirect din săv`rşirea unei infracţiuni ori care este obţinut direct sau indirect prin săv`rşirea ei;

f) termenii “blocare” sau “sechestru” se referă la interdicţia temporară a transferului, conversiei, dispoziţiei ori circulaţiei de bunuri sau la faptul de a fi asumat temporar paza ori controlul de bunuri pe baza deciziei unei instanţe sau a unei alte autorităţi competente;

g) termenul “confiscare” înseamnă deposedarea permanentă de bunuri, pe baza deciziei unei instanţe sau a unei alte autorităţi competente;

h) expresia “infracţiune principală” înseamnă orice infracţiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracţiuni prevăzute de art. 6 al prezentei Convenţii;

i) expresia “livrare supravegheată” se referă la metoda care constă în permiterea trecerii pe teritoriul unuia sau mai multor state a unor expedieri ilicite ori suspecte de a fi ilicite, cu ştirea şi

sub controlul autorităţilor competente ale acestor state, în vederea anchetării unei infracţiuni şi identificării persoanelor implicate în săv`rşirea ei;

j) expresia “organizaţie regională de integrare economică” se referă la orice organizaţie constituită de state suverane dintr-o regiune dată, căreia statele membre i-au transferat competenţe în ceea ce priveşte problemele reglementate de prezenta Convenţie şi care a fost împuternicită în forma cuvenită, conform procedurilor sale interne, pentru a semna, ratifica, accepta, aproba Convenţia menţionată sau a adera la aceasta; referirile la Statele Părţi din prezenta Convenţie sunt aplicabile acestor organizaţii în limita competenţei lor.

Articolul 3 Sfera de aplicare

1) Prezenta Convenţie se aplică, în afară de o dispoziţie contrară, anchetelor şi urmăririlor privind:

a) infracţiunile prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 23 din prezenta Convenţie; şi

b) infracţiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 din prezenta Convenţie, în cazul în care aceste infracţiuni sunt de natură transnaţională, implicând un grup infracţional organizat.

2) În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol, o infracţiune este de natură transnaţională dacă:

a) este săvârşită în mai mult de un stat;

b) este săvârşită într-un stat, dar o parte substanţială a pregătirii, planificării, conducerii sale sau a controlului său are loc într-un alt stat;

c) este săvârşită într-un stat, dar implică un grup infracţional organizat care desfăşoară activităţi infracţionale în mai mult de un stat; sau

d) este săvârşită într-un stat, dar are efecte substanţiale într-un alt stat.

Articolul 4 Protecţia suveranităţii

1) Statele Părţi îşi execută obligaţiile în baza prezentei Convenţii, într-un mod compatibil cu principiile egalităţii suverane şi al integrităţii teritoriale a statelor şi cu cel al neintervenţiei în afacerile interne ale altor state.

2) Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu abilitează un Stat Parte să exercite pe teritoriul unui alt stat o competenţă şi funcţiuni care sunt rezervate exclusiv autorităţilor acestui stat de către dreptul său intern.

Articolul 5 Incriminarea participării la un

grup infracţional organizat

1) Fiecare Stat Parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, dacă a fost săvârşită cu intenţie:

a) unuia sau altuia dintre actele următoare sau ambelor, ca infracţiuni distincte de cele care implică o tentativă de activitate infracţională ori consumarea acesteia:

i) faptei de a se înţelege cu una sau mai multe persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave cu un scop legat direct ori indirect de obţinerea unui avantaj financiar sau a altui avantaj material şi, când dreptul intern o cere, implicând un act săvârşit de unul dintre participanţi în baza acestei înţelegeri ori implicând un grup infracţional organizat;

ii) participării active a unei persoane care are cunoştinţă fie de scopul şi de activitatea infracţională generală a unui grup infracţional organizat, fie de intenţia sa de a săvârşi infracţiunile în cauză:

- activităţilor infracţionale ale grupului infracţional organizat;

- altor activităţi ale grupului infracţional organizat, când această persoană ştie că participarea sa va contribui la realizarea scopului infracţional sus-menţionat;

b) faptei de a organiza, a conduce, a facilita, a încuraja sau a favoriza prin ajutor ori sfaturi

săvârşirea unei infracţiuni grave implicând un grup infracţional organizat.

2) Cunoaşterea, intenţia, scopul, motivarea sau înţelegerea prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol pot fi deduse din circumstanţele de fapt obiective.

3) Statele Părţi al căror drept intern subordonează stabilirea infracţiunilor prevăzute la lit. a) i) a paragrafului 1 al prezentului articol implicării unui grup infracţional organizat veghează ca dreptul lor intern să prevadă toate infracţiunile grave implicând grupuri infracţionale organizate. Aceste State Părţi, precum şi Statele Părţi al căror drept intern subordonează stabilirea infracţiunilor prevăzute la lit. a) i) a paragrafului 1 al prezentului articol săvârşirii unui act în baza înţelegerii aduc această informaţie la cunoştinţa Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite în momentul în care ele semnează prezenta Convenţie sau depun instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 6

Incriminarea spălării produsului infracţiunii

1) Fiecare Stat Parte adoptă, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, când actul a fost săvârşit cu intenţie:

a) i)schimbării sau transferului de bunuri despre care cel care le desfăşoară ştie că sunt produsul infracţiunii, în scopul de a ascunde ori de a deghiza originea ilicită a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoană care este implicată în săvârşirea infracţiunii principale să se sustragă consecinţelor juridice ale actelor sale;

ii) disimulării sau deghizării naturii veritabile, a originii, a amplasării, a dispunerii, a schimbării ori a proprietăţii de bunuri sau a altor drepturi referitoare la acestea al căror autor ştie că sunt produsul infracţiunii;

b) şi, sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

i) achiziţiei, deţinerii sau utilizării de bunuri despre care cel care le achiziţionează, le deţine ori le utilizează ştie, în momentul în care le primeşte, că sunt produsul infracţiunii;

ii) participării la una dintre infracţiunile prevăzute conform prezentului articol sau la orice altă asociere, înţelegere, tentativă ori complicitate prin furnizarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii ei.

2) În scopurile aplicării paragrafului 1 al prezentului articol:

a) fiecare Stat Parte se străduieşte să aplice paragraful 1 al prezentului articol celei mai largi sfere de infracţiuni principale;

b) fiecare Stat Parte include în infracţiunile principale toate infracţiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 al prezentei Convenţii şi infracţiunile prevăzute la art. 5, 8 şi 23. Fiind vorba de Statele Părţi a căror legislaţie conţine o listă de infracţiuni principale specifice, ele includ în această listă minimum o categorie completă de infracţiuni legate de grupurile infracţionale organizate;

c) în scopurile lit. b), infracţiunile principale includ infracţiunile săvârşite în interiorul şi în exteriorul teritoriului ce ţine de competenţa Statului Parte în cauză. Totuşi, o infracţiune săvârşită în exteriorul teritoriului ce ţine de competenţa unui Stat Parte nu constituie o infracţiune principală decât atunci când actul corespondent este o infracţiune în baza dreptului intern al statului în care el a fost săvârşit şi ar constitui o infracţiune în baza dreptului intern al Statului Parte care aplică prezentul articol, dacă el a fost săvârşit pe teritoriul său;

d) fiecare Stat Parte remite Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite o copie a legilor sale care dau efect prezentului articol, precum şi o copie a oricărei modificări ulterioare aduse acestor legi sau o descriere a acestor legi şi a modificărilor ulterioare;

e) în cazul în care principiile fundamentale ale dreptului intern al unui Stat Parte o cer, se poate dispune ca infracţiunile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol să nu se aplice persoanelor care au săvârşit infracţiunea principală;

f) cunoaşterea, intenţia sau motivarea, ca elemente constitutive ale unei infracţiuni prevăzute la

paragraful 1 al prezentului articol, pot fi deduse din circumstanţele de fapte obiective.

Articolul 7

Măsuri de luptă împotriva spălării banilor

1) Fiecare Stat Parte:

a) instituie un regim intern complet de reglementare şi de control al băncilor şi instituţiilor financiare nebancare, precum şi, în caz de nevoie, al altor organisme supuse în mod deosebit riscului spălării banilor, în limitele competenţei sale, în scopul prevenirii şi descoperirii tuturor formelor de spălare a banilor, regim care pune accentul pe exigenţele în materie de identificare a clienţilor, de înregistrare a operaţiunilor şi de declarare a operaţiunilor suspecte;

b) se asigură, fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 18 şi 27 ale prezentei Convenţii, că autorităţile administrative, de reglementare, de descoperire şi de reprimare şi altele, însărcinate cu lupta împotriva spălării banilor (inclusiv, când dreptul său intern prevede, autorităţile judiciare), sunt în măsură să coopereze şi să schimbe informaţii la nivel naţional şi internaţional, în condiţiile definite de dreptul său intern şi, în acest scop, are în vedere crearea unui serviciu de informaţie financiară care va îndeplini rolul de centru naţional de colectare, analiză şi difuzare a informaţiilor privind eventuale operaţiuni de spălare a banilor.

2) Statele Părţi au în vedere înfăptuirea unor măsuri realizabile de descoperire şi de supraveghere a circulaţiei transfrontaliere de numerar şi de titluri negociabile corespunzătoare, sub rezerva garanţiilor permiţând asigurarea unei folosiri corecte a informaţiilor şi fără să se împiedice în nici un fel circulaţia capitalurilor licite. Se poate îndeosebi institui obligaţia pentru particulari şi întreprinderi de a semnala transferurile transfrontaliere ale unor cantităţi importante de monedă şi titluri negociabile corespunzătoare.

3) În cazul când se instituie un regim intern de reglementare şi de control conform prevederilor prezentului articol şi fără a se aduce atingere oricărui alt articol al prezentei Convenţii, Statele Părţi sunt invitate să ia ca linii directoare iniţiativele pertinente luate de organizaţiile regionale, interregionale şi multilaterale pentru lupta împotriva spălării banilor.

4) Statele Părţi se străduiesc să dezvolte şi să promoveze cooperarea mondială, regională, subregională şi bilaterală între autorităţile judiciare, serviciile de descoperire şi de represiune şi autorităţile de reglementare financiară, în vederea luptei împotriva spălării banilor.

Articolul 8 Incriminarea corupţiei

1) Fiecare Stat Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul când actele au fost săvârşite cu intenţie:

a) faptei de a promite, a oferi sau a acorda unui agent public, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însuşi sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale oficiale;

b) faptei unui agent public de a solicita sau de a accepta, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însuşi sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale oficiale.

2) Fiecare Stat Parte ia în considerare adoptarea de măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune faptei prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol care implică un agent public străin sau un funcţionar internaţional. De asemenea, fiecare Stat Parte are în vedere să atribuie caracterul de infracţiune altor forme de corupţie.

3) Fiecare Stat Parte adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune faptei de a se face complice la o infracţiune prevăzută de prezentul articol.

4) În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol şi al art. 9, termenul “agent public” înseamnă un agent public sau o persoană care asigură un serviciu public, aşa cum acest termen este definit în dreptul intern şi aplicat în dreptul penal al Statului Parte în care persoana în cauză exercită această

funcţie.

Articolul 9

Măsuri împotriva corupţiei

1) În afara măsurilor menţionate la art. 8 al prezentei Convenţii, fiecare Stat Parte, după cum este necesar şi în conformitate cu sistemul său juridic, adoptă măsuri eficiente de ordin legislativ, administrativ sau altele pentru a promova integritatea şi a preveni, a descoperi şi a pedepsi corupţia agenţilor publici.

2) Fiecare Stat Parte ia măsuri pentru a se asigura că autorităţile sale acţionează în mod eficient în materie de prevenire, descoperire şi reprimare a corupţiei agenţilor publici, inclusiv acordându-le o independenţă suficientă pentru a împiedica orice influenţă nepotrivită asupra acţiunilor lor.

Articolul 10 Responsabilitatea persoanelor juridice

1) Fiecare Stat Parte adoptă măsurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru stabilirea răspunderii persoanelor juridice care participă la infracţiuni grave implicând un grup infracţional organizat şi care săvârşesc infracţiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 şi 23 ale prezentei Convenţii.

2) Sub rezerva principiilor juridice ale Statului Parte, răspunderea persoanelor juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

3) Această responsabilitate nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracţiunile.

4) Fiecare Stat Parte veghează îndeosebi ca persoanele juridice care răspund conform prezentului articol să facă obiectul unor sancţiuni eficace, proporţionale şi de descurajare de natură penală sau nepenală, inclusiv sancţiuni băneşti.

Articolul 11

Urmăriri judiciare, judecată şi sancţiuni

1) Fiecare Stat Parte face ca săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 23 ale prezentei Convenţii să fie pasibilă de sancţiuni care ţin seama de gravitatea acestei infracţiuni.

2) Fiecare Stat Parte se străduieşte să facă în aşa fel încât orice putere judiciară discreţionară conferită de dreptul său intern şi aferentă urmăririlor judiciare pornite împotriva indivizilor pentru infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie să fie exercitată în scopul optimizării eficacităţii măsurilor de descoperire şi de reprimare a acestor infracţiuni, ţinând seama în modul cuvenit de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce priveşte săvârşirea lor.

3) Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 şi 23 ale prezentei Convenţii, fiecare Stat Parte ia măsurile corespunzătoare conform dreptului său intern şi ţinând seama în modul cuvenit de dreptul la apărare, pentru a face în aşa fel încât condiţiile cărora le sunt subordonate deciziile de punere în libertate în aşteptarea judecăţii sau a procedurii de apel să ţină seama de necesitatea de a se asigura prezenţa apărătorului în timpul procedurii penale ulterioare.

4) Fiecare Stat Parte se asigură că instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi competente ţin seama de gravitatea infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie atunci când examinează eventualitatea unei liberări anticipate sau condiţionate de persoane recunoscute ca vinovate pentru aceste infracţiuni.

5) Dacă este cazul, fiecare Stat Parte stabileşte, în cadrul dreptului său intern, o perioadă de prescripţie prelungită în cursul căreia pot fi pornite urmăriri pentru una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie, această perioadă fiind mai lungă atunci când autorul prezumat al infracţiunii s-a sustras justiţiei.

6) Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu aduce atingere principiului conform căruia definirea infracţiunilor stabilite conform acesteia şi a mijloacelor juridice de apărare aplicabile, precum şi alte

principii juridice care guvernează legalitatea incriminărilor ţin exclusiv de dreptul intern al unui Stat Parte şi potrivit căruia infracţiunile respective sunt urmărite şi pedepsite conform dreptului acestui Stat Parte.

Articolul 12 Confiscare şi sechestru

1) Statele Părţi adoptă, în măsura posibilităţilor, în cadrul sistemelor lor juridice naţionale, măsurile necesare pentru a permite confiscarea:

a) produsului infracţiunii provenit din infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie sau a bunurilor a căror valoare corespunde celei a produsului;

b) bunurilor, materialelor şi a altor instrumente folosite sau destinate să fie folosite pentru infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie.

2) Statele Părţi adoptă măsurile necesare pentru a permite identificarea, localizarea, blocarea sau sechestrarea a tot ce este menţionat la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul eventualei confiscări.

3) Dacă produsul infracţiunii a fost transformat sau convertit, în parte sau în totalitate, în alte bunuri, acestea din urmă pot face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol în locul şi în schimbul acestui produs.

4) Dacă produsul infracţiunii a fost amestecat cu bunuri achiziţionate în mod legal, aceste bunuri, fără prejudicierea competenţelor de blocare sau de sechestrare, pot fi confiscate până la concurenţa valorii estimate a produsului cu care a fost amestecat.

5) Veniturile sau alte avantaje obţinute din produsul infracţiunii, bunuri în care produsul a fost transformat sau convertit ori bunuri cu care a fost amestecat pot, de asemenea, face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol, în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca produsul infracţiunii.

6) În scopurile prezentului articol şi al art. 13, fiecare Stat Parte împuterniceşte instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi competente să ordone prezentarea ori sechestrarea de documente bancare, financiare sau comerciale. Statele Părţi nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza să dea efect dispoziţiilor prezentului paragraf.

7) Statele Părţi pot avea în vedere să ceară ca autorul unei infracţiuni să stabilească originea licită a produsului prezumat al infracţiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care această exigenţă este conformă principiilor dreptului lor intern şi naturii procedurii judiciare şi a altor proceduri.

8) Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz să aducă atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă.

9) Nici o dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere principiului conform căruia măsurile care sunt prevăzute în acesta sunt definite şi executate conform dreptului intern al fiecărui Stat Parte şi potrivit dispoziţiilor acestui drept.

Articolul 13

Cooperarea internaţională în scopul confiscării

1) În măsura posibilităţilor, în cadrul sistemului său juridic naţional, un Stat Parte care a primit de la un alt Stat Parte, având competenţa de a investiga o infracţiune prevăzută de prezenta Convenţie, o cerere de confiscare a produsului infracţiunii, bunurilor, materialelor sau a altor instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei Convenţii, care sunt situate pe teritoriul său:

a) transmite cererea autorităţilor competente în vederea pronunţării unei decizii de confiscare şi, în cazul în care aceasta intervine, să fie executată; sau

b) transmite autorităţilor sale competente, cu scopul de a fi executată în limitele cererii, decizia de confiscare dată de un tribunal situat pe teritoriul Statului Parte solicitant, conform paragrafului 1 al art. 12 al prezentei Convenţii, în ceea ce priveşte produsul infracţiunii, bunurile, materialele şi alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12, situate pe teritoriul Statului Parte solicitat.

2) În cazul când o cerere este făcută de un alt Stat Parte care are competenţă de a investiga o infracţiune prevăzută de prezenta Convenţie, Statul Parte solicitat ia măsuri pentru a identifica, a localiza şi a bloca sau a sechestra produsul infracţiunii, bunurile, materialele sau alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei Convenţii, în vederea unei eventuale confiscări, fie ordonată de Statul Parte solicitant, fie ca urmare a unei cereri formulate în baza paragrafului 1 al prezentului articol de către Statul Parte solicitat.

3) Dispoziţiile art. 18 al prezentei Convenţii se aplică mutatis mutandis prezentului articol. În afara informaţiilor prevăzute la paragraful 15 al art. 18, cererile făcute conform prezentului articol conţin:

a) în cazul când cererea se referă la lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol, o descriere a bunurilor care urmează să fie confiscate şi o expunere a faptelor pe care se bazează Statul Parte solicitant, care să îi permită Statului Parte solicitat să pronunţe o decizie de confiscare în cadrul dreptului său intern;

b) în cazul când cererea se referă la lit. b) a paragrafului 1 al prezentului articol, o copie certificată a deciziei de confiscare date de Statul Parte solicitant, pe care se bazează cererea, o expunere a faptelor şi informaţiilor, indicând limitele în care se cere executarea deciziei;

c) în cazul când cererea se referă la paragraful 2 al prezentului articol, o expunere a faptelor pe care se bazează Statul Parte solicitant şi o descriere a măsurilor solicitate.

4) Deciziile sau măsurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol sunt luate de Statul Parte solicitat, conform dreptului său intern şi conform dispoziţiilor acestui drept şi potrivit regulilor sale de procedură sau ale oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care îl leagă de Statul Parte solicitant.

5) Fiecare Stat Parte remite Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite o copie a legilor şi regulamentelor sale care dau efect prezentului articol, precum şi o copie a oricărei modificări ulterioare aduse acestor legi şi regulamente sau o descriere a acestor legi, regulamente şi modificări ulterioare.

6) Dacă un Stat Parte decide să subordoneze adoptarea măsurilor prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol existenţei unui tratat în materie, el consideră prezenta Convenţie ca bază Convenţională necesară şi suficientă.

7) Un Stat Parte poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare în baza prezentului articol în situaţia în care infracţiunea la care se referă nu este o infracţiune prevăzută de prezenta Convenţie.

8) Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz să aducă atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă.

9) Statele Părţi au în vedere să încheie tratate, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale cu scopul de a întări eficacitatea cooperării internaţionale instaurate în scopurile prezentului articol.

Articolul 14

Dispunerea de produsul infracţiunii sau de bunurile confiscate

1) Un Stat Parte care confiscă produsul infracţiunii sau bunuri în aplicarea art. 12 sau a paragrafului 1 al art. 13 al prezentei Convenţii dispune de acestea conform dreptului său intern şi procedurilor sale administrative.

2) În cazul când Statele Părţi acţionează la cererea unui alt Stat Parte în aplicarea art. 13 al prezentei Convenţii, ele trebuie, în măsura în care dreptul lor intern le permite şi dacă li s-a adresat o cerere, să aibă în vedere cu titlu prioritar restituirea produsului infracţiunii sau a bunurilor confiscate Statului Parte

solicitant, cu scopul ca acesta din urmă să poată indemniza victimile infracţiunii ori să restituie acest produs al infracţiunii sau aceste bunuri proprietarilor lor legitimi.

3) În cazul când un Stat Parte acţionează la cererea unui alt Stat Parte în aplicarea art. 12 şi 13 ale prezentei Convenţii, el poate avea în vedere în mod special să încheie acorduri sau aranjamente care să prevadă:

a) să depună valoarea acestui produs sau a acestor bunuri ori fondurile provenind din vânzarea lor sau o parte a acestora în contul stabilit în aplicarea lit. c) a paragrafului 2 al art. 30 al prezentei Convenţii şi la organisme interguvernamentale specializate în lupta împotriva criminalităţii organizate;

b) să împartă cu alte State Părţi, sistematic ori de la caz la caz, acest produs sau aceste bunuri ori fondurile provenind din vânzarea lor, conform dreptului său intern sau procedurilor sale administrative.

Articolul 15 Competenţa

1) Fiecare Stat Parte adoptă măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 şi 23 ale prezentei Convenţii în cazurile următoare:

a) când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul său; sau

b) când infracţiunea este săvârşită la bordul unei nave care poartă pavilionul său sau la bordul unei aeronave înmatriculate conform dreptului său intern în momentul în care infracţiunea respectivă a fost săvârşită.

2) Sub rezerva art. 4 al prezentei Convenţii, un Stat Parte poate, de asemenea, să îşi stabilească competenţa în ceea ce priveşte una dintre aceste infracţiuni în cazurile următoare:

a) când infracţiunea este săvârşită împotriva unuia dintre naţionalii săi;

b) când infracţiunea este săvârşită de unul dintre naţionalii săi sau de o persoană apatridă care îşi are reşedinţa pe teritoriul său; sau

c) în cazul în care infracţiunea este:

i) una dintre cele stabilite conform paragrafului 1 al art. 5 al prezentei Convenţii şi este săvârşită în afara teritoriului său, în vederea săvârşirii pe teritoriul său a unei infracţiuni mai grave;

ii) una dintre cele stabilite conform lit. b) ii) a paragrafului 1 al art. 6 al prezentei Convenţii şi este săvârşită în afara teritoriului său, în vederea săvârşirii pe teritoriul său a unei infracţiuni prevăzute la lit. a) i) sau ii) sau b) i) ale paragrafului 1 al art. 6 al prezentei Convenţii.

3) În scopurile paragrafului 10 al art. 16 al prezentei Convenţii, fiecare Stat Parte adoptă măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie când autorul prezumat se află pe teritoriul său şi nu este extrădat pentru singurul motiv că este naţionalul său.

4) Fiecare Stat Parte poate, de asemenea, să adopte măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie când autorul prezumat se află pe teritoriul său şi pe care nu îl extrădează.

5) Dacă un Stat Parte care îşi exercită competenţa în baza paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol a fost avizat ori a aflat în orice alt mod că unul sau mai multe alte State Părţi instrumentează o anchetă ori au pornit urmăriri sau o procedură judiciară privind acelaşi act, autorităţile competente ale acestor State Părţi se consultă, pentru a-şi coordona acţiunile.

6) Fără a aduce atingere normelor de drept internaţional general, prezenta Convenţie nu exclude exercitarea oricărei competenţe penale stabilite de un Stat Parte conform dreptului său intern.

Articolul 16 Extrădarea

1) Prezentul articol se aplică infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie sau în cazurile în care un grup infracţional organizat este implicat într-o infracţiune prevăzută la lit. a) sau b) a paragrafului 1 al art. 3, iar persoana care face obiectul cererii de extrădare se află în Statul Parte solicitat, cu condiţia ca infracţiunea pentru care se solicită extrădarea să fie pedepsită de dreptul intern al Statului Parte solicitant şi al Statului Parte solicitat.

2) Dacă cererea de extrădare se referă la mai multe infracţiuni grave distincte, din care unele nu sunt prevăzute de prezentul articol, Statul Parte solicitat poate aplica de asemenea acest articol

acestor ultime infracţiuni.

3) Fiecare dintre infracţiunile cărora li se aplică prezentul articol este de plin drept inclusă în orice tratat de extrădare în vigoare între Statele Părţi ca infracţiune al cărei autor poate fi extrădat. Statele Părţi se angajează să includă aceste infracţiuni ca infracţiuni al căror autor poate fi extrădat conform oricărui tratat de extrădare pe care îl vor încheia între ele.

4) Dacă un Stat Parte care subordonează extrădarea existenţei unui tratat primeşte o cerere de extrădare de la un Stat Parte cu care el nu a încheiat un astfel de tratat, el poate considera prezenta Convenţie ca bază legală a extrădării pentru infracţiunile cărora li se aplică prezentul articol.

5) Statele Părţi care subordonează extrădarea existenţei unui tratat:

a) în momentul depunerii instrumentelor lor de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la prezenta Convenţie comunică Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite dacă ele consideră prezenta Convenţie ca bază legală pentru a coopera în materie de extrădare cu alte State Părţi; şi

b) dacă ele nu consideră prezenta Convenţie ca bază legală pentru a coopera în materie de extrădare, se obligă, dacă este cazul, să încheie tratate de extrădare cu alte State Părţi în scopul aplicării prezentului articol.

6) Statele Părţi care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc între ele infracţiunilor cărora li se aplică prezentul articol caracterul de infracţiune al cărei autor poate fi extrădat.

7) Extrădarea este subordonată condiţiilor prevăzute de dreptul intern al Statului Parte solicitat sau de tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv, îndeosebi, condiţiilor privind pedeapsa minimă prevăzută pentru a extrăda şi motivelor pentru care Statul Parte poate refuza extrădarea.

8) Statele Părţi se străduiesc, sub rezerva dreptului lor intern, să accelereze procedurile de extrădare şi să simplifice exigenţele în materie de probe în ceea ce priveşte infracţiunile cărora li se aplică prezentul articol.

9) Sub rezerva dispoziţiilor din dreptul său intern şi a tratatelor de extrădare pe care le-a încheiat, Statul Parte solicitat poate, la cererea Statului Parte solicitant şi dacă consideră că există circumstanţe justificative şi urgenţă, să pună în stare de deţinere o persoană aflată pe teritoriul său, a cărei extrădare este cerută, sau să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura prezenţa sa cu ocazia procedurii de extrădare.

10) Un Stat Parte pe teritoriul căruia se află autorul prezumtiv al infracţiunii, dacă nu extrădează această persoană pentru infracţiunea căreia i se aplică prezentul articol pentru singurul motiv că este unul dintre naţionalii săi, este obligat, la cererea Statului Parte care solicită extrădarea, de a supune cauza fără întârziere excesivă autorităţilor sale competente în scopul urmăririi. Autorităţile respective decid şi conduc urmărirea în acelaşi mod ca şi pentru orice altă infracţiune gravă, în baza dreptului intern al acestui Stat Parte. Statele Părţi interesate cooperează între ele, în special în materie de procedură şi probe, cu scopul de a asigura eficienţa urmăririlor.

11) Când un Stat Parte, în baza dreptului său intern, nu este autorizat să extrădeze sau să predea într-o altă formă pe unul dintre naţionalii săi decât dacă este apoi trimis în acest Stat Parte pentru a executa pedeapsa pronunţată la terminarea procesului sau a procedurii care se află la originea cererii de extrădare sau de predare şi când acest Stat Parte şi Statul Parte solicitant se înţeleg asupra acestei opţiuni şi a altor condiţii pe care le pot considera corespunzătoare, această extrădare sau predare condiţionată este suficientă în scopurile executării obligaţiei menţionate la paragraful 10 al prezentului articol.

12) Dacă extrădarea, cerută în scopul executării unei pedepse, este refuzată deoarece persoana care face obiectul acestei cereri este un naţional al Statului Parte solicitat, acesta, dacă dreptul său intern îi permite, în conformitate cu prevederile acestui drept şi la cererea Statului Parte solicitant, ia în considerare să dispună el însuşi executarea pedepsei care a fost pronunţată conform dreptului intern al Statului Parte solicitant sau a restului care a rămas de executat.

13) Oricărei persoane care face obiectul unei urmăriri pentru una dintre infracţiunile căreia i se aplică prezentul articol i se garantează un tratament echitabil în toate stadiile procedurii, inclusiv

folosirea tuturor drepturilor şi a tuturor garanţiilor prevăzute de dreptul intern al Statului Parte pe teritoriul căruia se află.

14) Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu trebuie interpretată în sensul creării unei obligaţii pentru Statul Parte solicitat de a extrăda dacă are motive serioase să considere că cererea a fost prezentată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane din cauza sexului, rasei, religiei, naţionalităţii, originii etnice ori a opiniilor sale politice sau că dând curs acestei cereri s-ar cauza un prejudiciu acestei persoane pentru unul dintre aceste motive.

15) De asemenea, Statele Părţi nu pot refuza o cerere de extrădare pentru singurul motiv că infracţiunea este considerată având legătură cu probleme fiscale.

16) Înainte de a refuza extrădarea, Statul Parte solicitat consultă, în caz de nevoie, Statul Parte solicitant cu scopul de a-i oferi toate posibilităţile de a-şi prezenta opiniile şi de a da informaţii în sprijinul afirmaţiilor sale.

17) Statele Părţi se străduiesc să încheie acorduri sau aranjamente bilaterale şi multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i creşte eficacitatea.

Articolul 17

Transferul persoanelor condamnate

Statele Părţi pot lua în considerare încheierea de acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale referitoare la transferul pe teritoriul lor de persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau la alte pedepse privative de libertate ca urmare a infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie, cu scopul ca acestea să îşi poată executa acolo restul pedepsei.

Articolul 18 Asistenţa judiciară

1) Statele Părţi îşi acordă reciproc cea mai largă asistenţă judiciară posibilă cu prilejul anchetelor, urmăririlor şi procedurilor judiciare privind infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie, după cum se prevede la art. 3, şi îşi acordă reciproc o asistenţă similară când Statul Parte solicitant are motive rezonabile să presupună că infracţiunea prevăzută la lit. a) sau b) a paragrafului 1 al art. 3 este de natură transnaţională, inclusiv când victimele, martorii, produsul, instrumentele sau elementele de probă ale acestor infracţiuni se află în Statul Parte solicitat şi când un grup infracţional organizat este implicat în acestea.

2) Cea mai largă asistenţă judiciară posibilă este acordată, în măsura în care legile, tratatele, acordurile şi aranjamentele pertinente ale Statului Parte solicitat o permit, în cursul anchetelor, urmăririlor şi procedurilor judiciare privind infracţiuni în care o persoană juridică poate fi ţinută responsabilă în Statul Parte solicitant conform art. 10 al prezentei Convenţii.

3) Asistenţa judiciară care se acordă în aplicarea prezentului articol poate fi solicitată în scopurile următoare:

a) strângerea de dovezi sau de depoziţii;

b) înmânarea actelor judiciare;

c) efectuarea de percheziţii şi sechestre, precum şi de blocări;

d) examinarea de obiecte şi cercetarea la faţa locului;

e) transmiterea de informaţii, de probe şi de rapoarte de expertiză;

f) transmiterea originalelor sau a copiilor certificate pentru conformitate ale documentelor şi dosarelor pertinente, inclusiv ale documentelor administrative, bancare, financiare sau comerciale şi ale documentelor societăţilor comerciale;

g) identificarea sau localizarea produselor infracţiunii, bunurilor, instru-mentelor sau a altor lucruri în scopul strângerii elementelor de probă;

h) facilitarea înfăţişării voluntare a persoanelor în Statul Parte solicitant;

i) acordarea oricărei alte asistenţe compatibile cu dreptul intern al Statului Parte solicitat.

4) Fără prejudicierea dreptului său intern, autorităţile competente ale unui Stat Parte pot, fără

cerere prealabilă, să comunice informaţii privind cauzele penale unei autorităţi competente a unui alt Stat Parte, dacă apreciază că aceste informaţii ar putea servi începerii sau încheierii anchetelor şi urmăririlor penale, sau să determine acest din urmă Stat Parte să formuleze o cerere în baza prezentei Convenţii.

5) Comunicarea de informaţii conform paragrafului 4 al prezentului articol se face fără prejudicierea anchetelor şi urmăririlor penale în statul ale cărui autorităţi competente transmit informaţiile. Autorităţile competente care primesc aceste informaţii vor fi de acord cu oricare cerere tinzând ca aceste informaţii să rămână confidenţiale chiar temporar sau ca folosirea lor să fie însoţită de restricţii. Totuşi, aceasta nu împiedică Statul Parte care primeşte informaţiile să dezvăluie, cu prilejul procedurii judiciare, informaţiile justificative în favoarea unui învinuit. În acest din urmă caz Statul Parte care primeşte informaţiile avizează Statul Parte care le comunică, înaintea dezvăluirii lor, şi, la cererea acestuia, îl consultă. Dacă, într-un caz excepţional, o notificare prealabilă nu este posibilă, Statul Parte care primeşte informaţiile încunoştinţează fără întârziere despre dezvăluire Statul Parte care le comunică.

6) Dispoziţiile prezentului articol nu afectează cu nimic obligaţiile care rezultă din oricare alt tratat bilateral sau multilateral care guvernează ori trebuie să guverneze, în întregime sau în parte, asistenţa judiciară.

7) Paragrafele 9-29 ale prezentului articol sunt aplicabile cererilor făcute în conformitate cu prezentul articol, dacă Statele Părţi în cauză nu sunt legate de un tratat de asistenţă judiciară. Dacă aceste State Părţi sunt legate de un asemenea tratat, sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare ale acestuia, numai dacă Statele Părţi nu convin să aplice în locul lor dispoziţiile paragrafelor 9-29 ale prezentului articol. Statele Părţi sunt încurajate în mod deosebit să aplice aceste paragrafe dacă ele facilitează cooperarea.

8) Statele Părţi nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenţa judiciară prevăzută de prezentul articol.

9) Statele Părţi pot invoca absenţa dublei incriminări pentru a refuza să dea curs unei cereri de asistenţă judiciară prevăzută de prezentul articol. Statul parte solicitat poate totuşi, când apreciază potrivit, să acorde această asistenţă în măsura în care el hotărăşte după voinţa sa, independent de faptul că actul constituie sau nu o infracţiune conform dreptului intern al Statului Parte solicitat.

10) Orice persoană deţinută sau care execută o pedeapsă pe teritoriul unui Stat Parte, a cărei prezenţă este solicitată într-un alt Stat Parte în scopul identificării sau audierii ori pentru ca aceasta să îşi dea concursul în orice alt mod la obţinerea de probe în cadrul anchetelor, urmăririlor sau procedurii judiciare privind infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie, poate face obiectul unui transfer dacă sunt reunite condiţiile care urmează:

a) persoana în cauză consimte la aceasta în mod liber, în deplină cunoştinţă de cauză;

b) autorităţile competente ale celor două State Părţi în cauză consimt la aceasta, sub rezerva condiţiilor pe care aceste State Părţi le consideră corespunzătoare.

11) În scopul paragrafului 10 al prezentului articol:

a) Statul Parte către care se efectuează transferul are împuternicirea şi obligaţia să menţină persoana în cauză în detenţie, cu excepţia cererii sau autorizării contrare din partea Statului Parte din care persoana a fost transferată;

b) Statul Parte către care se efectuează transferul îşi îndeplineşte fără întârziere obligaţia de a-l preda pe interesat în paza Statului Parte din care transferul a fost efectuat, conform celor convenite în prealabil sau a ceea ce autorităţile competente ale celor două State Părţi au hotărât altfel;

c) Statul Parte către care se efectuează transferul nu poate cere Statului Parte din care se efectuează transferul să întreprindă o procedură de extrădare pentru ca interesatul să îi fie remis;

d) se ţine seama de perioada în care interesatul a fost în detenţie în Statul Parte către care a fost transferat, în scopurile reducerii din pedeapsa de executat în Statul Parte din care a fost transferat.

12) În afară de cazul în care Statul Parte din care o persoană trebuie să fie transferată în baza paragrafelor 10 şi 11 ale prezentului articol nu îşi dă acordul, această persoană, oricare ar fi naţionalitatea sa, nu va fi urmărită, deţinută, pedepsită sau supusă altor restricţii ale libertăţii sale

de mişcare pe teritoriul Statului Parte către care a fost transferată, din motive de acte, omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale din teritoriul Statului Parte din care ea a fost transferată.

13) Fiecare Stat Parte desemnează o autoritate centrală care are responsabilitatea şi competenţa de a primi cereri de asistenţă judiciară pe care fie le execută, fie le transmite autorităţilor competente pentru executare. Dacă un Stat Parte are o regiune sau un teritoriu special în care se aplică un sistem de asistenţă judiciară diferit, el poate desemna o autoritate centrală distinctă care va avea aceeaşi funcţie pentru această regiune sau teritoriu. Autorităţile centrale asigură executarea şi transmiterea rapidă şi în bună şi cuvenită formă a cererilor primite. Dacă autoritatea centrală transmite cererea unei autorităţi competente pentru executare, ea încurajează executarea rapidă şi în bună şi cuvenită formă a cererii de către autoritatea competentă. Autoritatea centrală desemnată în acest scop face obiectul unei notificări adresate Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite în momentul în care fiecare Stat Parte depune instrumentele sale de ratificare, acceptare sau aprobare sau de aderare la prezenta Convenţie. Cererile de asistenţă judiciară şi orice comunicare referitoare la acestea sunt transmise autorităţilor centrale desemnate de Statele Părţi. Prezenta dispoziţie se înţelege fără a prejudicia dreptul oricărui Stat Parte de a solicita ca aceste cereri şi comunicări să fie adresate pe cale diplomatică şi, în caz de urgenţă, dacă Statele Părţi convin aceasta, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale, dacă aceasta este posibil.

14) Cererile sunt adresate în scris sau, dacă este posibil, prin orice alt mijloc în măsură să producă un document scris, într-o limbă acceptabilă pentru Statul Parte solicitat, în condiţii permiţând acelui Stat Parte să îi stabilească autenticitatea. Limba sau limbile acceptabile pentru fiecare Stat Parte sunt notificate Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite în momentul în care acest Stat Parte îşi depune instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sau de aderare la prezenta Convenţie. În caz de urgenţă şi dacă Statele Părţi convin în acest fel, cererile pot fi făcute oral, dar trebuie să fie confirmate fără întârziere în scris.

15) O cerere de asistenţă judiciară trebuie să conţină informaţiile următoare:

a) desemnarea autorităţii care emite cererea;

b) obiectul şi natura anchetei, a urmăririlor sau a procedurii judiciare la care se referă cererea, precum şi denumirea şi funcţiile autorităţii care a fost împuternicită;

c) un rezumat al faptelor pertinente, în afară de cererile adresate în scopurile înmânării de acte judiciare;

d) o descriere a asistenţei solicitate şi detaliile oricărei proceduri speciale cerute de Statul Parte solicitant pentru a fi aplicată;

e) dacă este posibil, identitatea, adresa şi naţionalitatea oricărei persoane urmărite; şi

f) scopul în care sunt cerute mărturia, informaţiile sau măsurile.

16) Statul Parte solicitat poate cere un supliment de informaţii dacă acesta apare necesar pentru executarea cererii conform dreptului său intern sau când poate facilita executarea cererii.

17) Oricare cerere este executată conform dreptului intern al Statului Parte solicitat şi, în măsura în care aceasta nu contravine dreptului intern al Statului Parte solicitat şi când este posibil, conform procedurilor specificate în cerere.

18) În cazul când este posibil şi conform principiilor fundamentale ale dreptului intern, dacă o persoană care se află pe teritoriul unui Stat Parte trebuie să fie ascultată ca martor sau ca expert de autorităţile judiciare ale unui alt Stat Parte, primul Stat Parte poate, la cererea celuilalt, să autorizeze audierea sa prin videoconferinţă, dacă nu este posibil şi nu se doreşte ca ea să se înfăţişeze în persoană pe teritoriul Statului Parte solicitant. Statele Părţi pot conveni ca audierea să fie condusă de o autoritate judiciară a Statului Parte solicitant şi ca o autoritate judiciară a Statului Parte solicitat să asiste la aceasta.

19) Statul Parte solicitant nu comunică, nici nu foloseşte informaţiile sau elementele de probă transmise de Statul Parte solicitat pentru anchete, urmăriri sau proceduri judiciare, altele decât cele prevăzute în cerere, fără consimţământul prealabil al Statului Parte solicitat. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu împiedică Statul Parte solicitant să dezvăluie, în cursul procedurii, informaţiile sau elementele de probă pentru dezvinovăţire. În acest ultim caz Statul Parte solicitant

avizează Statul Parte solicitat înaintea dezvăluirii şi, dacă i se adresează o cerere, consultă Statul Parte solicitat. Dacă, într-un caz excepţional, o notificare prealabilă nu este posibilă, Statul Parte solicitant informează fără întârziere Statul Parte solicitat despre dezvăluire.

20) Statul Parte solicitant poate cere ca Statul Parte solicitat să păstreze secretul asupra cererii şi conţinutului său, în afara măsurilor necesare pentru a-l executa. Dacă Statul Parte solicitat nu poate satisface această exigenţă, el informează fără întârziere Statul Parte solicitant.

21) Asistenţa judiciară poate fi refuzată:

a) dacă cererea nu este făcută în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol;

b) dacă Statul Parte solicitat apreciază că executarea cererii este susceptibilă să aducă atingere suveranităţii, securităţii, ordinii sale publice sau altor interese esenţiale;

c) în cazul în care dreptul intern al Statului Parte solicitat ar interzice autorităţilor sale să ia măsurile cerute, dacă este vorba de o infracţiune analoagă care face obiectul unei anchete, urmăriri sau proceduri judiciare în cadrul propriei sale competenţe;

d) în cazul în care ar fi contrară sistemului juridic al Statului Parte solicitat privind asistenţa judiciară de acceptare a cererii.

22) Statele Părţi nu pot refuza, de asemenea, o cerere de asistenţă judiciară pentru singurul motiv că infracţiunea este considerată având legătură cu probleme fiscale.

23) Xxxxx refuz de asistenţă judiciară trebuie să fie motivat.

24) Statul Parte solicitat execută cererea de asistenţă judiciară cât mai prompt posibil şi ţine seama, în măsura posibilităţilor, de orice termene sugerate de Statul Parte solicitant şi care sunt motivate, de preferinţă în cerere. Statul Parte solicitat răspunde cererilor rezonabile ale Statului Parte solicitant privind progresele înregistrate în executarea cererii. Când asistenţa solicitată nu mai este necesară, Statul Parte solicitant informează prompt Statul Parte solicitat.

25) Asistenţa judiciară poate fi amânată de Statul Parte solicitat pe motiv că ea ar putea împiedica anchete, urmăriri sau proceduri judiciare în curs.

26) Înainte de a refuza o cerere în baza paragrafului 21 şi a prezentului articol sau de a amâna executarea în baza paragrafului 25, Statul Parte solicitat examinează cu Statul Parte solicitant posibilitatea acordării asistenţei, sub rezerva condiţiilor pe care le consideră necesare. Dacă Statul Parte solicitant acceptă asistenţa sub rezerva acestor condiţii, el se conformează acestora.

27) Fără prejudicierea aplicării paragrafului 12 al prezentului articol, un martor, un expert sau o altă persoană care, la cererea Statului Parte solicitant, consimte să facă o depoziţie în cursul unei proceduri sau să colaboreze la o anchetă, la o urmărire sau la o procedură judiciară pe teritoriul Statului Parte solicitat nu va fi urmărită, deţinută, pedepsită sau supusă altor restricţii ale libertăţii sale personale pe acest teritoriu pentru motive de fapte, omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul Statului Parte solicitat. Această imunitate încetează când martorul, expertul sau acea persoană care a avut, pentru o perioadă de 15 zile consecutive sau pentru orice altă perioadă convenită de Statele Părţi, socotită de la data la care ei au fost informaţi oficial că prezenţa lor nu mai este cerută de autorităţile judiciare, posibilitatea de a părăsi teritoriul Statului Parte solicitant, rămânând totuşi în mod voluntar sau părăsindu-l, au revenit de bună voie.

28) Cheltuielile obişnuite făcute pentru executarea unei cereri sunt în sarcina Statului Parte solicitat, în afară de cazul în care s-a convenit altfel între Statele Părţi respective. Atunci când cheltuieli importante sau extraordinare sunt sau se dovedesc ulterior necesare pentru executarea cererii, Statele Părţi se consultă pentru a fixa condiţiile conform cărora cererea va fi executată, precum şi modul în care vor fi preluate cheltuielile.

29) Statul Parte solicitat:

a) transmite Statului Parte solicitant copii ale dosarelor, documentelor sau informaţiilor administrative aflate în posesia sa şi la care, în baza dreptului său intern, publicul are acces;

b) poate, de bună voie, să transmită Statului Parte solicitant, integral, în parte sau în condiţiile pe care le apreciază corespunzătoare, copii ale tuturor dosarelor, documentelor sau informaţiilor administrative aflate în posesia sa şi la care, în virtutea dreptului său intern, publicul nu are acces.

30) Statele Părţi au în vedere, dacă este cazul, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente

bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor şi dispoziţiilor prezentului articol, le dau aplicabilitate practică sau le întăresc.

Articolul 19 Anchete comune

Statele Părţi au în vedere să încheie acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale în baza cărora, pentru cauzele care fac obiectul anchetelor, urmăririlor sau procedurii judiciare în unul sau mai multe state, autorităţile competente respective pot stabili instanţe de anchetă comune. În absenţa unor asemenea acorduri sau aranjamente, pot fi hotărâte anchete comune de la caz la caz. Statele Părţi interesate veghează ca suveranitatea Statului Parte pe teritoriul căruia se desfăşoară ancheta să fie pe deplin respectată.

Articolul 20 Tehnici de anchete speciale

1) Dacă principiile fundamentale ale sistemului său juridic naţional permit, fiecare Stat Parte, ţinând seama de posibilităţile sale şi conform condiţiilor prevăzute de dreptul său intern, ia măsurile necesare pentru a permite să se recurgă în mod corespunzător la livrările supravegheate şi, când consideră potrivit, la alte tehnici de anchete speciale, cum sunt supravegherea electronică sau alte forme de supraveghere şi operaţiunile de infiltrare, de către autorităţile sale competente pe teritoriul său în vederea combaterii eficiente a criminalităţii organizate.

2) În scopurile anchetelor asupra infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie, Statele Părţi sunt încurajate să încheie, dacă este necesar, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale corespunzătoare pentru recurgerea la tehnici de anchete speciale în cadrul cooperării internaţionale. Aceste acorduri sau aranjamente sunt încheiate şi aplicate cu respectarea deplină a principiului egalităţii suverane a statelor şi sunt puse în aplicare cu respectarea strictă a dispoziţiilor pe care le conţin.

3) În absenţa acordurilor sau aranjamentelor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol, deciziile de a se recurge la tehnici de anchete speciale la nivel internaţional sunt luate de la caz la caz şi pot, dacă este necesar, să ţină seama de înţelegeri şi aranjamente financiare în ceea ce priveşte exercitarea competenţei lor de Statele Părţi interesate.

4) Livrările supravegheate la care s-a hotărât să se recurgă la nivel internaţional pot include, cu consimţământul Statelor Părţi respective, metode de interceptare a mărfurilor şi de autorizare a urmăririi dirijării lor, fără modificare sau după sustragerea ori înlocuirea în întregime sau în parte a acestora.

Articolul 21 Transferul procedurilor penale

Statele Părţi au în vedere posibilitatea de a-şi transfera reciproc procedurile referitoare la urmărirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie în cazurile în care acest transfer este considerat necesar în interesul unei bune administrări a justiţiei şi, în special, când cauza priveşte mai multe jurisdicţii, în vederea centralizării urmăririlor.

Articolul 22

Stabilirea antecedentelor judiciare

Fiecare Stat Parte poate adopta măsuri legislative sau alte măsuri necesare pentru a ţine seama, în condiţiile şi în scopurile pe care le consideră corespunzătoare, de orice condamnare al cărei autor prezumat al unei infracţiuni ar fi făcut anterior obiectul într-un alt stat, în scopul folosirii acestei informaţii în cadrul unei proceduri penale referitoare la o infracţiune prevăzută de prezenta

Convenţie.

Articolul 23 Incriminarea împiedicării bunei

funcţionări a justiţiei

Fiecare Stat Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune când actele au fost săvârşite cu intenţie:

a) faptei de a recurge la forţa fizică, la ameninţări sau la intimidare ori de a promite, a oferi sau a acorda un avantaj necuvenit pentru obţinerea unei mărturii mincinoase ori a împiedica o mărturie sau prezentarea de elemente de probă într-o procedură referitoare la săvârşirea de infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie;

b) faptei de a recurge la forţă fizică, la ameninţări sau intimidare pentru a împiedica un agent al justiţiei ori un agent al serviciilor de descoperire şi de reprimare de a-şi exercita îndatoririle funcţiei lui la săvârşirea de infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie. Nici o prevedere a prezentului alineat nu aduce atingere dreptului Statelor Părţi de a dispune de o legislaţie destinată să protejeze alte categorii de agenţi publici.

Articolul 24 Protecţia martorilor

1) Fiecare Stat Parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecţie eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie privind infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie şi, în caz de nevoie, a părinţilor lor şi a altor persoane apropiate.

2) Xxxxxxxx avute în vedere la paragraful 1 al prezentului articol pot consta mai ales, fără prejudicierea drepturilor pârâtului, inclusiv dreptul la o procedură normală, în:

a) stabilirea, pentru protecţia fizică a acestor persoane, a unor proceduri privind îndeosebi, după nevoie şi în măsura posibilităţilor, de a li se oferi un nou domiciliu şi de a li se permite, în caz de nevoie, ca informaţiile privind identitatea lor şi locul unde se află să nu fie dezvăluite sau ca dezvăluirea lor să fie limitată;

b) prevederea unor reguli de probaţiune care să permită martorilor să depună într-un mod care să le garanteze securitatea, în special să fie autorizaţi să depună mărturie recurgând la tehnici de comunicare cum sunt legăturile video sau alte mijloace adecvate.

3) Statele Părţi au în vedere să încheie aranjamente cu alte state în vederea stabilirii unui nou domiciliu persoanelor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol.

4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică de asemenea victimelor, când acestea sunt martori.

Articolul 25

Acordarea de asistenţă şi protecţie victimelor

1) Fiecare Stat Parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a da asistenţă şi a acorda protecţie victimelor infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie, îndeosebi în caz de ameninţare cu represalii sau de intimidare.

2) Fiecare Stat Parte stabileşte proceduri corespunzătoare pentru a permite victimelor unor infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie să obţină reparaţii.

3) Fiecare Stat Parte, sub rezerva dreptului său intern, face în aşa fel încât opiniile şi preocupările victimelor să fie prezentate şi să fie luate în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale începute împotriva autorilor unor infracţiuni, într-un mod care să nu aducă prejudicii drepturilor apărării.

Articolul 26

Măsuri destinate să întărească cooperarea cu serviciile de investigaţii şi de reprimare

1) Fiecare Stat Parte ia măsuri corespunzătoare pentru a încuraja persoanele care participă sau au participat la grupuri infracţionale organizate:

a) să furnizeze informaţii utile autorităţilor competente în scopurile anchetei şi culegerii de probe asupra unor chestiuni cum sunt:

i) identitatea, natura, alcătuirea, structura sau activităţile grupurilor infracţionale organizate ori locul unde se află ele;

ii) legăturile, inclusiv la nivel internaţional, cu alte grupuri infracţionale organizate;

iii) infracţiunile pe care grupurile infracţionale organizate le-au săvârşit sau ar putea să le săvârşească;

b) să acorde un ajutor efectiv şi concret autorităţilor competente, care ar putea contribui la privarea grupurilor infracţionale organizate de resursele lor sau de produsul infracţiunii.

2) Fiecare Stat Parte are în vedere să prevadă posibilitatea, în cazurile corespunzătoare, de atenuare a pedepsei de care este pasibil un învinuit care cooperează într-un mod substanţial la anchetă sau la urmăririle referitoare la o infracţiune prevăzută de prezenta Convenţie.

3) Fiecare Stat Parte are în vedere să prevadă posibilitatea, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, acordării de imunitate de urmărire unei persoane care cooperează în mod substanţial la anchetă sau la urmăriri referitoare la o infracţiune prevăzută de prezenta Convenţie.

4) Protecţia persoanelor este asigurată conform prevederilor art. 24 al prezentei Convenţii.

5) Când o persoană la care se referă paragraful 1 al prezentului articol şi care se află într-un Stat Parte poate contribui la cooperarea substanţială cu autorităţile competente ale unui alt Stat Parte, Statele Părţi respective pot avea în vedere încheierea unor acorduri sau aranjamente, conform dreptului lor intern, privind o eventuală acordare de către celălalt Stat Parte a tratamentului prevăzut la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol.

Articolul 27 Cooperarea între serviciile de

investigaţii şi de reprimare

1) Statele Părţi cooperează strâns, conform sistemelor lor juridice şi administrative, în vederea întăririi eficacităţii descoperirii şi reprimării infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie. În special, fiecare Stat Parte adoptă măsuri eficiente pentru:

a) întărirea sau, dacă este necesar, stabilirea de căi de comunicaţie între autorităţile sale, organismele şi serviciile competente pentru a facilita schimbul sigur şi rapid de informaţii privind toate aspectele infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie, inclusiv, dacă Statele Părţi respective socotesc potrivit, legăturile cu alte activităţi infracţionale;

b) cooperarea cu alte State Părţi, în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie, în conducerea anchetei, referitor la punctele următoare:

i) identitatea şi activităţile persoanelor bănuite de implicare în aceste infracţiuni, locul unde se află ele sau locul unde se află alte persoane în cauză;

ii) circulaţia produsului infracţiunii sau a bunurilor provenind din săvârşirea de infracţiuni;

iii) circulaţia bunurilor, a materialelor sau a altor instrumente folosite ori destinate a fi folosite în săvârşirea acestor infracţiuni;

c) transmiterea, când este cazul, a pieselor şi cantităţilor de substanţe necesare în scopurile analizei sau anchetei;

d) facilitarea unei coordonări eficiente între autorităţile, organismele şi serviciile competente şi favorizarea schimbului de personal şi de experţi, inclusiv, sub rezerva existenţei de acorduri sau de aranjamente bilaterale între Statele Părţi respective, detaşarea de agenţi de legătură;

e) schimbul de informaţii cu alte State Părţi privind mijloacele şi procedeele specifice folosite de

grupurile infracţionale organizate, inclusiv, dacă este cazul, în legătură cu itinerarele şi mijloacele de transport, precum şi asupra folosirii de identităţi false, de documente modificate sau falsificate sau a altor mijloace de ascundere a activităţilor lor;

f) schimbul de informaţii şi coordonarea măsurilor administrative şi a altora luate, după cum se decide, pentru a descoperi cât mai repede infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie.

2) În scopul aplicării prezentei Convenţii, Statele Părţi au în vedere să încheie acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care să prevadă o cooperare directă între serviciile lor de investigaţii şi de reprimare şi, când există deja astfel de acorduri sau aranjamente, să le modifice. În absenţa unor asemenea acorduri sau aranjamente între Statele Părţi respective, acestea din urmă se pot baza pe prezenta Convenţie pentru stabilirea unei cooperări în materie de descoperire şi de reprimare privind infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie. De fiecare dată când este cazul, Statele Părţi utilizează pe deplin acordurile sau aranjamentele, inclusiv organizaţiile internaţionale sau regionale, pentru a întări cooperarea între serviciile de investigaţii şi de reprimare.

3) Statele Părţi se străduiesc să coopereze, în măsura mijloacelor lor, pentru a face faţă criminalităţii transnaţionale organizate comise cu mijloace moderne.

Articolul 28

Culegere, schimb şi analiză de informaţii asupra criminalităţii organizate

1) Fiecare Stat Parte are în vedere să analizeze, prin consultare cu cercurile ştiinţifice şi universitare, tendinţele criminalităţii organizate pe teritoriul său, circumstanţele în care operează, precum şi grupurile profesionale şi tehnicile implicate.

2) Statele Părţi au în vedere să dezvolte capacităţile lor de analiză a activităţilor infracţionale organizate şi a le asocia între ele şi prin intermediul organismelor internaţionale şi regionale. În acest scop, definiţii, norme şi metode comune ar trebui să fie elaborate şi aplicate după cum se cuvine.

3) Fiecare Stat Parte are în vedere să aplice politicile sale şi măsurile concrete luate pentru combaterea criminalităţii organizate şi să evalueze punerea lor în aplicare şi eficienţa lor.

Articolul 29 Formare şi asistenţă tehnică

1) Fiecare Stat Parte stabileşte, dezvoltă sau îmbunătăţeşte, în măsura necesităţilor, programele de formare specifice pentru personalul serviciilor sale de investigaţii şi de reprimare, inclusiv pentru procurori, judecătorii de instrucţie şi agenţii de vamă, precum şi pentru alte categorii de personal însărcinate să prevină, să descopere şi să reprime infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie. Aceste programe pot să prevadă detaşări şi schimburi de personal. Ele se referă îndeosebi, în măsura în care dreptul intern permite, la punctele următoare:

a) metode folosite pentru a preveni, a descoperi şi a combate infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie;

b) itinerarele urmate şi tehnicile folosite de persoanele suspectate de implicare în infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie, inclusiv în statele de tranzit, şi măsurile de luptă adecvate;

c) supravegherea circulaţiei produselor de contrabandă;

d) descoperirea şi supravegherea circulaţiei produsului infracţiunii, bunurilor, materialelor sau altor instrumente şi metode de transfer, de disimulare sau de deghizare a acestui produs, a acestor bunuri materiale sau a altor instrumente, precum şi metodele de luptă împotriva spălării banilor şi împotriva infracţiunilor financiare;

e) strângerea elementelor de probă;

f) tehnici de control în zonele şi porturile libere;

g) materiale şi tehnici moderne de descoperire şi de reprimare, inclusiv supravegherea electronică, livrările supravegheate şi operaţiunile de infiltrare;

h) metode utilizate pentru combaterea criminalităţii transnaţionale organizate săvârşite cu ajutorul calculatoarelor, reţelelor de telecomunicaţii sau al altor tehnici moderne; şi

i) metode folosite pentru protecţia victimelor şi martorilor.

2) Statele Părţi cooperează pentru planificarea şi executarea programelor de cercetare şi de formare concepute pentru schimbul de cunoştinţe specializate în domeniile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol şi, în acest scop, organizează, dacă este cazul, conferinţe şi seminarii regionale şi internaţionale pentru a favoriza cooperarea şi stimularea schimburilor de opinii asupra problemelor comune, inclusiv problemele şi necesităţile speciale ale statelor de tranzit.

3) Statele Părţi încurajează activităţile de formare şi de asistenţă tehnică de natură să faciliteze extrădarea şi asistenţa judiciară. Aceste activităţi de formare şi de asistenţă tehnică pot include o formare lingvistică, detaşări şi schimburi între personalul autorităţilor centrale sau al organismelor având responsabilităţi în domeniile respective.

4) În cazul când există acorduri sau aranjamente bilaterale şi multilaterale în vigoare, Statele Părţi întăresc, în măsura în care este necesar, măsurile luate pentru optimizarea activităţilor operaţionale şi de formare în cadrul organizaţiilor internaţionale şi regionale şi în cadrul altor acorduri sau aranjamente bilaterale şi multilaterale în materie.

Articolul 30

Alte măsuri: aplicarea Convenţiei pentru dezvoltarea economică şi asistenţa tehnică

1) Statele Părţi iau măsuri de natură să asigure cea mai bună aplicare posibilă a prezentei Convenţii prin cooperarea internaţională, ţinând seama de efectele negative ale criminalităţii organizate asupra societăţii în general şi asupra dezvoltării durabile în special.

2) Statele Părţi fac eforturi concrete, în măsura posibilităţilor şi în coordonare unele cu altele, precum şi cu organizaţiile regionale şi internaţionale:

a) pentru dezvoltarea cooperării lor la diferite niveluri cu ţările în curs de dezvoltare, în vederea întăririi capacităţii acestora în prevenirea şi combaterea criminalităţii transnaţionale organizate;

b) pentru creşterea asistenţei financiare şi materiale acordate ţărilor în curs de dezvoltare, în scopul sprijinirii eforturilor pe care acestea le fac pentru a lupta eficient împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi pentru a le ajuta să aplice cu succes prezenta Convenţie;

c) pentru a acorda asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor cu economie în tranziţie, cu scopul de a le ajuta să răspundă necesităţilor în vederea aplicării prezentei Convenţii. În acest sens, Statele Părţi se străduiesc să depună voluntar contribuţii adecvate şi regulate într-un cont stabilit în acest scop în cadrul unui mecanism de finanţare a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Statele Părţi pot, de asemenea, să aibă în vedere în special, conform dreptului lor intern şi dispoziţiilor prezentei Convenţii, să depună în contul sus-menţionat o cotă-parte din fondurile sau din valoarea produsului infracţiunii sau a bunurilor confiscate în aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii;

d) pentru a încuraja şi a convinge alte state şi instituţii financiare, după caz, să se asocieze eforturilor făcute conform prezentului articol, mai ales oferind ţărilor în curs de dezvoltare mai multe programe de formare şi material modern în scopul de a le ajuta să atingă obiectivele prezentei Convenţii.

3) În măsura posibilităţilor, aceste măsuri sunt luate fără prejudicierea angajamentelor existente în materie de asistenţă străină sau a altor aranjamente de cooperare financiară la nivel bilateral, regional sau internaţional.

4) Statele Părţi pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale privind asistenţa materială şi logistică, ţinând seama de aranjamentele financiare necesare pentru a asigura eficienţa mijloacelor de cooperare internaţională prevăzute de prezenta Convenţie şi pentru a preveni, a descoperi şi a combate criminalitatea transnaţională organizată.

Articolul 31

Prevenţia

1) Statele Părţi se străduiesc să elaboreze şi să evalueze proiectele naţionale, precum şi să pună în practică şi să promoveze cele mai bune practici şi politici pentru prevenirea criminalităţii transnaţionale organizate.

2) Conform principiilor fundamentale ale dreptului lor intern, Statele Părţi se străduiesc să reducă, prin măsuri legislative, administrative sau alte măsuri potrivite, posibilităţile actuale sau viitoare ale grupurilor infracţionale organizate de a participa la activitatea pieţei ilicite utilizând produsul infracţiunii. Aceste măsuri ar trebui să fie axate pe:

a) întărirea cooperării între serviciile de investigaţii şi de reprimare sau între procurori şi entităţile private interesate, mai ales în industrie;

b) promovarea elaborării de norme şi proceduri care să apere integritatea entităţilor publice şi entităţilor private interesate, precum şi a codurilor de deontologie pentru profesiunile respective, îndeosebi cele de jurist, notar, consilier fiscal şi contabil;

c) prevenirea folosirii improprii de către grupurile infracţionale organizate a procedurilor de cerere de ofertă organizate de autorităţile publice, precum şi subvenţiile şi licenţele acordate de autorităţile publice pentru o activitate comercială;

d) prevenirea folosirii improprii de către grupurile infracţionale organizate a persoanelor juridice; aceste măsuri ar putea include:

i) stabilirea de registre publice ale persoanelor juridice şi fizice implicate în înfiinţarea, gestionarea şi finanţarea persoanelor juridice;

ii) posibilitatea de a decădea din dreptul de a conduce persoane juridice pe teritoriul lor, pe o perioadă rezonabilă, persoanelor recunoscute ca vinovate de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie, prin decizii judiciare sau prin orice mijloace adecvate;

iii) stabilirea de registre naţionale ale persoanelor decăzute din dreptul de a conduce persoane juridice; şi

iv) schimbul de informaţii conţinute în registrele menţionate la pct. i) şi iii) ale prezentului alineat cu autorităţile competente ale altor State Părţi.

3) Statele Părţi se străduiesc să promoveze reintegrarea în societate a persoanelor recunoscute ca vinovate de infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie.

4) Statele Părţi se străduiesc să evalueze periodic instrumentele juridice şi practicile administrative pertinente pentru a determina dacă ele conţin lacune permiţând grupurilor infracţionale organizate să le folosească într-un mod necorespunzător.

5) Statele Părţi se străduiesc să sensibilizeze mai mult publicul asupra existenţei, cauzelor şi gravităţii criminalităţii transnaţionale organizate şi a ameninţării pe care o reprezintă. Ele pot să o facă, după cum se cuvine, prin intermediul mass-media şi adoptând măsuri destinate să promoveze participarea publicului la activităţile de prevenire şi de combatere.

6) Fiecare Stat Parte comunică Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite numele şi adresa autorităţii sau autorităţilor susceptibile de a ajuta alte State Părţi să ia măsuri de prevenire a criminalităţii transnaţionale organizate.

7) Statele Părţi colaborează, după caz, între ele şi cu organizaţiile regionale şi internaţionale competente în vederea promovării şi luării măsurilor prevăzute în prezentul articol. Cu acest titlu, ele participă la proiecte internaţionale pentru prevenirea criminalităţii transnaţionale organizate, de exemplu acţionând asupra factorilor care marginalizează grupurile sociale, vulnerabile la acţiunea acestei criminalităţi.

Articolul 32 Conferinţa Părţilor la Convenţie

1) O conferinţă a Statelor Părţi la Convenţie se instituie pentru îmbunătăţirea capacităţii Statelor Părţi de a combate criminalitatea transnaţională organizată şi pentru a promova şi examina

aplicarea prezentei Convenţii.

2) Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va convoca Conferinţa Părţilor cel mai târziu după un an de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. Conferinţa Părţilor va adopta un regulament interior şi reguli care să reglementeze activităţile descrise la paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol (inclusiv regulile cu privire la finanţarea cheltuielilor pentru aceste activităţi).

3) Conferinţa Părţilor stabileşte mecanismele în vederea realizării obiectivelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol, astfel:

a) facilitează activităţile desfăşurate de Statele Părţi în aplicarea art. 29, 30 şi 31 ale prezentei Convenţii, inclusiv prin încurajarea mobilizării contribuţiilor voluntare;

b) facilitează schimbul de informaţii între Statele Părţi asupra caracteristicilor şi tendinţelor criminalităţii transnaţionale organizate şi a practicilor eficiente pentru a le combate;

c) cooperează cu organizaţiile regionale şi internaţionale şi cu organizaţiile neguvernamentale competente;

d) examinează la intervale regulate aplicarea prezentei Convenţii;

e) formulează recomandări în vederea îmbunătăţirii prezentei Convenţii şi a aplicării sale.

4) În scopul realizării lit. d) şi e) ale paragrafului 3 din prezentul articol, Conferinţa Părţilor se informează asupra măsurilor adoptate şi dificultăţilor întâmpinate de către Statele Părţi pentru aplicarea prezentei Convenţii, folosind informaţiile pe care acestea le comunică, precum şi mecanismele complementare de examinare pe care ea le poate stabili.

5) Fiecare Stat Parte comunică Conferinţei Părţilor, după cum aceasta o cere, informaţii asupra programelor, planurilor şi practicii lor, cât şi asupra măsurilor legislative şi administrative privind aplicarea prezentei Convenţii.

Articolul 33 Secretariat

1) Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite asigură serviciile de secretariat necesare Conferinţei Părţilor la Convenţie.

2) Secretariatul:

a) ajută Xxxxxxxxxx Părţilor să îşi realizeze activităţile descrise la art. 32 din prezenta Convenţie, ia măsuri şi oferă serviciile necesare pentru sesiunile Conferinţei Părţilor;

b) ajută Statele Părţi, la cererea lor, să comunice informaţii Conferinţei Părţilor conform prevederilor paragrafului 5 al art. 32 al prezentei Convenţii; şi

c) asigură coordonarea necesară cu secretariatul organizaţiilor regionale şi internaţionale competente.

Articolul 34 Aplicarea Convenţiei

1) Fiecare Stat Parte ia măsurile necesare, inclusiv legislative şi administrative, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, pentru a asigura executarea obligaţiilor sale în baza prezentei Convenţii.

2) Infracţiunile prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 23 din prezenta Convenţie sunt stabilite în dreptul intern de fiecare Stat Parte, independent de natura lor transnaţională sau de implicarea unui grup infracţional organizat, cum sunt enumerate la paragraful 1 al art. 3 din prezenta Convenţie, în afară de măsura în care, conform art. 5 al prezentei Convenţii, s-ar cere implicarea unui grup infracţional organizat.

3) Fiecare Stat Parte poate să adopte măsuri mai stricte sau mai severe decât cele care sunt prevăzute în prezenta Convenţie în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii transnaţionale organizate.

Articolul 35

Reglementarea diferendelor

1) Statele Părţi se străduiesc să soluţioneze diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii pe cale de negociere.

2) Orice diferend între două sau mai multe State Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii care nu poate fi soluţionat pe cale de negociere într-o perioadă rezonabilă este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre Statele Părţi. Dacă în termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj Statele Părţi nu se pot înţelege asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresând o cerere conform Statutului Curţii.

3) Fiecare Stat Parte poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei Convenţii sau aderării la aceasta, să declare că nu se consideră legat de dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol. Celelalte State Părţi nu sunt legate de dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol faţă de oricare Stat Parte care a formulat o asemenea rezervă.

4) Orice Stat Parte care a formulat o rezervă în baza paragrafului 3 al prezentului articol o poate retrage în orice moment adresând o notificare Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 36

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare

1) Prezenta Convenţie va fi deschisă spre semnare tuturor statelor din 12 până la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) şi, în continuare, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, până la 12 decembrie 2002.

2) Prezenta Convenţie este de asemenea deschisă spre semnare organizaţiilor regionale de integrare economică, cu condiţia ca cel puţin un stat membru al unei astfel de organizaţii să fi semnat prezenta Convenţie conform paragrafului 1 al prezentului articol.

3) Prezenta Convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regională de integrare economică poate depune instrumentele sale de ratificare, de acceptare sau de aprobare dacă cel puţin unul dintre statele sale membre a făcut aceasta. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare, această organizaţie declară sfera competenţei sale privind problemele reglementate de prezenta Convenţie. Ea informează, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinentă a sferei sale de competenţă.

4) Prezenta Convenţie este deschisă aderării oricărui stat sau oricărei organizaţii regionale de integrare economică din care cel puţin un stat membru este parte la prezenta Convenţie. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În momentul aderării sale o organizaţie regională de integrare economică îşi declară sfera de competenţă privind problemele reglementate de prezenta Convenţie. Ea informează, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinentă privind sfera competenţei sale.

Articolul 37 Relaţia cu protocoalele

1) Prezenta Convenţie poate fi completată prin unul sau mai multe protocoale.

2) Pentru a deveni parte la un protocol, un stat sau o organizaţie regională de integrare economică trebuie să fie, de asemenea, parte la prezenta Convenţie.

3) Un Stat Parte la prezenta Convenţie nu este legat printr-un protocol dacă el nu devine parte la protocolul respectiv conform dispoziţiilor acestuia.

4) Orice protocol la prezenta Convenţie este interpretat împreună cu prezenta Convenţie, ţinând seama de obiectul acestui protocol.

Articolul 38 Intrarea în vigoare

1) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouăzecea zi care urmează datei de depunere a celui de al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. În scopul prezentului paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizaţie regională de integrare economică nu este considerat instrument care să se adauge instrumentelor deja depuse de statele membre ale acestei organizaţii.

2) Pentru fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezenta Convenţie sau va adera la aceasta după depunerea celui de al patruzecilea instrument pertinent, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de către acest stat sau această organizaţie.

Articolul 39 Amendamente

1) La expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, un Stat Parte poate propune un amendament al cărui text să îl depună la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care comunică atunci propunerea de amendament Statelor Părţi şi Conferinţei Părţilor la Convenţie în vederea examinării propunerii şi adoptării unei decizii. Conferinţa Părţilor nu precupeţeşte nici un efort pentru a ajunge la un consens asupra tuturor amendamentelor. Dacă toate eforturile în acest sens au fost epuizate fără să intervină un acord, va trebui, în ultimă instanţă, pentru ca amendamentul să fie adoptat, un vot cu o majoritate de două treimi a Statelor Părţi prezente la Conferinţa Părţilor care să exprime votul lor.

2) Organizaţiile regionale de integrare economică dispun, pentru a exercita în baza prezentului articol dreptul lor de vot în domeniile care ţin de competenţa lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre Părţi la prezenta Convenţie. Ele nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îl exercită şi invers.

3) Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol este supus ratificării, acceptării sau aprobării Statelor Părţi.

4) Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol va intra în vigoare pentru un Stat Parte după 90 de zile de la data depunerii de către acest Stat Parte la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a acestui amendament.

5) Un amendament intră în vigoare cu forţă obligatorie faţă de Statele Părţi care şi-au exprimat consimţământul de a fi legate de acesta. Celelalte State Părţi rămân legate de dispoziţiile prezentei Convenţii şi de orice amendamente anterioare pe care le-au ratificat, acceptat sau aprobat.

Articolul 40 Denunţarea

1) Un Stat Parte poate denunţa prezenta Convenţie prin notificare scrisă adresată Secretariatului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de denunţare are efect după un an de la data primirii notificării de Secretarul General.

2) O organizaţie regională de integrare economică încetează de a fi Parte la prezenta Convenţie atunci când toate celelalte state membre au denunţat-o.

3) Denunţarea prezentei Convenţii conform paragrafului 1 al prezentului articol atrage denunţarea oricărui protocol referitor la aceasta.

Articolul 41 Depozitarul şi limbile folosite

1) Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentei Convenţii.

2) Originalul prezentei Convenţii, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt egal autentice, va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor

Unite.

Drept care subsemnaţii plenipotenţiari, împuterniciţi în acest scop de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie.

UNITED NATIONS CONVENTION AGAINST TRANSNATIONAL ORGANIZED CRIME

Article 1

Statement of purpose

The purpose of this Convention is to promote cooperation to prevent and combat transnational organized crime more effectively.

Article 2

Use of terms

For the purposes of this Convention:

a) “Organized criminal group” shall mean a structured group of three or more persons, existing for a period of time and acting in concert with the aim of committing one or more serious crimes or offences established in accordance with this Convention, in order to obtain, directly or indirectly, a financial or other material benefit;

b) “Serious crime” shall mean conduct constituting an offence punishable by a maximum deprivation of liberty of at least four years or a more serious penalty;

c) “Structured group” shall mean a group that is not randomly formed for the immediate commission of an offence and that does not need to have formally defined roles for its members, continuity of its membership or a developed structure;

d) “Property” shall mean assets of every kind, whether corporeal or incorporeal, movable or immovable, tangible or intangible, and legal documents or instruments evidencing title to, or interest in, such assets;

e) “Proceeds of crime” shall mean any property derived from or obtained, directly or indirectly, through the commission of an offence;

f) “Freezing” or “seizure” shall mean temporarily prohibiting the transfer, conversion, disposition or movement of property or temporarily assuming custody or control of property on the basis of an order issued by a court or other competent authority;

g) “Confiscation”, which includes forfeiture where applicable, shall mean the permanent deprivation of property by order of a court or other competent authority;

h) “Predicate offence” shall mean any offence as a result of which proceeds have been generated that may become the subject of an offence as defined in article 6 of this Convention;

i) “Controlled delivery” shall mean the technique of allowing illicit or suspect consignments to pass out of, through or into the territory of one or more States, with the knowledge and under the supervision of their competent authorities, with a view to the investigation of an offence and the identification of persons involved in the commission of the offence;

j) “Regional economic integration organization” shall mean an organization constituted by sovereign States of a given region, to which its member States have transferred competence in respect of matters governed by this Convention and which has been duly authorized, in accordance with its internal procedures, to sign, ratify, accept, approve or accede to it; references to “States Parties” under this Convention shall apply to such organizations within the limits of their competence.

Article 3

Scope of application

1) This Convention shall apply, except as otherwise stated herein, to the prevention, investigation and prosecution of:

a) The offences established in accordance with articles 5, 6, 8 and 23 of this Convention; and

b) Serious crime as defined in article 2 of this Convention;

where the offence is transnational in nature and involves an organized criminal group.

2) For the purpose of paragraph 1 of this article, an offence is transnational in nature if:

a) It is committed in more than one State;

b) It is committed in one State but a substantial part of its preparation, planning, direction or control takes place in another State;

c) It is committed in one State but involves an organized criminal group that engages in criminal activities in more than one State; or

d) It is committed in one State but has substantial effects in another State.

Article 4

Protection of sovereignty

1) States Parties shall carry out their obligations under this Convention in a manner consistent with the principles of sovereign equality and territorial integrity of States and that of non-intervention in the domestic affairs of other States.

2) Nothing in this Convention entitles a State Party to undertake in the territory of another State the exercise of jurisdiction and performance of functions that are reserved exclusively for the authorities of that other State by its domestic law.

Article 5

Criminalization of participation in an organized criminal group

1) Each State Party shall adopt such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences, when committed intentionally:

a) Either or both of the following as criminal offences distinct from those involving the attempt or completion of the criminal activity:

i) Agreeing with one or more other persons to commit a serious crime for a purpose relating directly or indirectly to the obtaining of a financial or other material benefit and, where required by domestic law, involving an act undertaken by one of the participants in furtherance of the agreement or invol- ving an organized criminal group;

ii) Conduct by a person who, with knowledge of either the aim and general criminal activity of an organized criminal group or its intention to commit the crimes in question, takes an active part in:

a) Criminal activities of the organized criminal group;

b) Other activities of the organized criminal group in the knowledge that his or her participation will contribute to the achievement of the above-described criminal aim;

b) Organizing, directing, aiding, abetting, facilitating or counselling the commission of serious crime involving an organized criminal group.

2) The knowledge, intent, aim, purpose or agreement referred to in paragraph 1 of this article may be inferred from objective factual circumstances.

3) States Parties whose domestic law requires involvement of an organized criminal group for purposes of the offences established in accordance with paragraph 1 a) i) of this article shall ensure that their domestic law covers all serious crimes involving organized criminal groups. Such States Parties, as well as States Parties whose domestic law requires an act in furtherance of the agreement for purposes of the offences established in accordance with paragraph 1 a) i) of this article, shall so inform the Secretary General of the United Nations at the time of their signature or of deposit of their instrument of ratification, acceptance or approval of or accession to this Convention.

Article 6

Criminalization of the laundering of proceeds of crime

1) Each State Party shall adopt, in accordance with fundamental principles of its domestic law, such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences, when committed intentionally:

a) i) The conversion or transfer of property, knowing that such property is the proceeds of crime, for the purpose of concealing or disguising the illicit origin of the property or of helping any person who is involved in the commission of the predicate offence to evade the legal consequences of his or her action;

ii) The concealment or disguise of the true nature, source, location, disposition, movement or ownership of or rights with respect to property, knowing that such property is the proceeds of crime;

b) Subject to the basic concepts of its legal system:

i) The acquisition, possession or use of property, knowing, at the time of receipt, that such property is the proceeds of crime;

ii) Participation in, association with or conspiracy to commit, attempts to commit and aiding, abetting, facilitating and counselling the commission of any of the offences established in accordance with this article.

2) For purposes of implementing or applying paragraph 1 of this article:

a) Each State Party shall seek to apply paragraph 1 of this article to the widest range of predicate offences;

b) Each State Party shall include as predicate offences all serious crime as defined in article 2 of this Convention and the offences established in accordance with articles 5, 8 and 23 of this Convention. In the case of States Parties whose legislation sets out a list of specific predicate offences, they shall, at a minimum, include in such list a comprehensive range of offences associated with organized criminal groups;

c) For the purposes of subparagraph b), predicate offences shall include offences committed both within and outside the jurisdiction of the State Party in question. However, offences committed outside the jurisdiction of a State Party shall constitute predicate offences only when the relevant conduct is a criminal offence under the domestic law of the State where it is committed and would be a criminal offence under the domestic law of the State Party implementing or applying this article had it been committed there;

d) Each State Party shall furnish copies of its laws that give effect to this article and of any subsequent changes to such laws or a description thereof to the Secretary General of the United Nations;

e) If required by fundamental principles of the domestic law of a State Party, it may be provided that the offences set forth in paragraph 1 of this article do not apply to the persons who committed the predicate offence;

f) Knowledge, intent or purpose required as an element of an offence set forth in paragraph 1 of this article may be inferred from objective factual circumstances.

Article 7

Measures to combat money-laundering

1) Each State Party:

a) Shall institute a comprehensive domestic regulatory and supervisory regime for banks and non- bank financial institutions and, where appropriate, other bodies particularly susceptible to money- laundering, within its competence, in order to deter and detect all forms of money-laundering, which regime shall emphasize requirements for customer identification, record-keeping and the reporting of suspicious transactions;

b) Shall, without prejudice to articles 18 and 27 of this Convention, ensure that administrative,

regulatory, law enforcement and other authorities dedicated to combating money-laundering (including, where appropriate under domestic law, judicial authorities) have the ability to cooperate and exchange information at the national and international levels within the conditions prescribed by its domestic law and, to that end, shall consider the establishment of a financial intelligence unit to serve as a national centre for the collection, analysis and dissemination of information regarding potential money-laundering.

2) States Parties shall consider implementing feasible measures to detect and monitor the movement of cash and appropriate negotiable instruments across their borders, subject to safeguards to ensure proper use of information and without impeding in any way the movement of legitimate capital. Such measures may include a requirement that individuals and businesses report the cross-border transfer of substantial quantities of cash and appropriate negotiable instruments.

3) In establishing a domestic regulatory and supervisory regime under the terms of this article, and without prejudice to any other article of this Convention, States Parties are called upon to use as a guideline the relevant initiatives of regional, interregional and multilateral organizations against money

laundering.

4) States Parties shall endeavour to develop and promote global, regional, subregional and bilateral cooperation among judicial, law enforcement and financial regulatory authorities in order to combat money-laundering.

Article 8

Criminalization of corruption

1) Each State Party shall adopt such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences, when committed intentionally:

a) The promise, offering or giving to a public official, directly or indirectly, of an undue advantage, for the official himself or herself or another person or entity, in order that the official act or refrain from acting in the exercise of his or her official duties;

b) The solicitation or acceptance by a public official, directly or indirectly, of an undue advantage, for the official himself or herself or another person or entity, in order that the official act or refrain from acting in the exercise of his or her official duties.

2) Each State Party shall consider adopting such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences conduct referred to in paragraph 1 of this article involving a foreign public official or international civil servant. Likewise, each State Party shall consider establishing as criminal offences other forms of corruption.

3) Each State Party shall also adopt such measures as may be necessary to establish as a criminal offence participation as an accomplice in an offence established in accordance with this article.

4) For the purposes of paragraph 1 of this article and article 9 of this Convention, “public official” shall mean a public official or a person who provides a public service as defined in the domestic law and as applied in the criminal law of the State Party in which the person in question performs that function.

Article 9

Measures against corruption

1) In addition to the measures set forth in article 8 of this Convention, each State Party shall, to the extent appropriate and consistent with its legal system, adopt legislative, administrative or other effective measures to promote integrity and to prevent, detect and punish the corruption of public officials.

2) Each State Party shall take measures to ensure effective action by its authorities in the prevention, detection and punishment of the corruption of public officials, including providing such authorities with adequate independence to deter the exertion of inappropriate influence on their

actions.

Article 10

Liability of legal persons

1) Each State Party shall adopt such measures as may be necessary, consistent with its legal principles, to establish the liability of legal persons for participation in serious crimes involving an organized criminal group and for the offences established in accordance with articles 5, 6, 8 and 23 of this Convention.

2) Subject to the legal principles of the State Party, the liability of legal persons may be criminal, civil or administrative.

3) Such liability shall be without prejudice to the criminal liability of the natural persons who have committed the offences.

4) Each State Party shall, in particular, ensure that legal persons held liable in accordance with this article are subject to effective, proportionate and dissuasive criminal or non-criminal sanctions, including monetary sanctions.

Article 11

Prosecution, adjudication and sanctions

1) Each State Party shall make the commission of an offence established in accordance with articles 5, 6, 8 and 23 of this Convention liable to sanctions that take into account the gravity of that offence.

2) Each State Party shall endeavour to ensure that any discretionary legal powers under its domestic law relating to the prosecution of persons for offences covered by this Convention are exercised to maximize the effectiveness of law enforcement measures in respect of those offences and with due regard to the need to deter the commission of such offences.

3) In the case of offences established in accordance with articles 5, 6, 8 and 23 of this Convention, each State Party shall take appropriate measures, in accordance with its domestic law and with due regard to the rights of the defence, to seek to ensure that conditions imposed in connection with decisions on release pending trial or appeal take into consideration the need to ensure the presence of the defendant at subsequent criminal proceedings.

4) Each State Party shall ensure that its courts or other competent authorities bear in mind the grave nature of the offences covered by this Convention when considering the eventuality of early release or parole of persons convicted of such offences.

5) Each State Party shall, where appropriate, establish under its domestic law a long statute of limitations period in which to commence proceedings for any offence covered by this Convention and a longer period where the alleged offender has evaded the administration of justice.

6) Nothing contained in this Convention shall affect the principle that the description of the offences established in accordance with this Convention and of the applicable legal defences or other legal principles controlling the lawfulness of conduct is reserved to the domestic law of a State Party and that such offences shall be prosecuted and punished in accordance with that law.

Article 12

Confiscation and seizure

1) States Parties shall adopt, to the greatest extent possible within their domestic legal systems, such measures as may be necessary to enable confiscation of:

a) Proceeds of crime derived from offences covered by this Convention or property the value of which corresponds to that of such proceeds;

b) Property, equipment or other instrumentalities used in or destined for use in offences covered by this Convention.

2) States Parties shall adopt such measures as may be necessary to enable the identification,

tracing, freezing or seizure of any item referred to in paragraph 1 of this article for the purpose of eventual confiscation.

3) If proceeds of crime have been transformed or converted, in part or in full, into other property, such property shall be liable to the measures referred to in this article instead of the proceeds.

4) If proceeds of crime have been intermingled with property acquired from legitimate sources, such property shall, without prejudice to any powers relating to freezing or seizure, be liable to confiscation up to the assessed value of the intermingled proceeds.

5) Income or other benefits derived from proceeds of crime, from property into which proceeds of crime have been transformed or converted or from property with which proceeds of crime have been intermingled shall also be liable to the measures referred to in this article, in the same manner and to the same extent as proceeds of crime.

6) For the purposes of this article and article 13 of this Convention, each State Party shall empower its courts or other competent authorities to order that bank, financial or commercial records be made available or be seized. States Parties shall not decline to act under the provisions of this paragraph on the ground of bank secrecy.

7) States Parties may consider the possibility of requiring that an offender demonstrate the lawful origin of alleged proceeds of crime or other property liable to confiscation, to the extent that such a requirement is consistent with the principles of their domestic law and with the nature of the judicial and other proceedings.

8) The provisions of this article shall not be construed to prejudice the rights of bona fide third parties.

9) Nothing contained in this article shall affect the principle that the measures to which it refers shall be defined and implemented in accordance with and subject to the provisions of the domestic law of a State Party.

Article 13

International cooperation for purposes of confiscation

1) A State Party that has received a request from another State Party having jurisdiction over an offence covered by this Convention for confiscation of proceeds of crime, property, equipment or other instrumentalities referred to in article 12, paragraph 1, of this Convention situated in its territory shall, to the greatest extent possible within its domestic legal system:

a) Submit the request to its competent authorities for the purpose of obtaining an order of confiscation and, if such an order is granted, give effect to it; or

b) Submit to its competent authorities, with a view to giving effect to it to the extent requested, an order of confiscation issued by a court in the territory of the requesting State Party in accordance with article 12, paragraph 1, of this Convention insofar as it relates to proceeds of crime, property, equipment or other instrumentalities referred to in article 12, paragraph 1, situated in the territory of the requested State Party.

2) Following a request made by another State Party having jurisdiction over an offence covered by this Convention, the requested State Party shall take measures to identify, trace and freeze or seize proceeds of crime, property, equipment or other instrumentalities referred to in article 12, paragraph 1, of this Convention for the purpose of eventual confiscation to be ordered either by the requesting State Party or, pursuant to a request under paragraph 1 of this article, by the requested State Party.

3) The provisions of article 18 of this Convention are applicable, mutatis mutandis, to this article. In addition to the information specified in article 18, paragraph 15, requests made pursuant to this article shall contain:

a) In the case of a request pertaining to paragraph 1 a) of this article, a description of the property to be confiscated and a statement of the facts relied upon by the requesting State Party sufficient to enable the requested State Party to seek the order under its domestic law;

b) In the case of a request pertaining to paragraph 1 b) of this article, a legally admissible copy of an order of confiscation upon which the request is based issued by the requesting State Party, a statement of the facts and information as to the extent to which execution of the order is requested;

c) In the case of a request pertaining to paragraph 2 of this article, a statement of the facts relied upon by the requesting State Party and a description of the actions requested.

4) The decisions or actions provided for in paragraphs 1 and 2 of this article shall be taken by the requested State Party in accordance with and subject to the provisions of its domestic law and its procedural rules or any bilateral or multilateral treaty, agreement or arrangement to which it may be bound in relation to the requesting State Party.

5) Each State Party shall furnish copies of its laws and regulations that give effect to this article and of any subsequent changes to such laws and regulations or a description thereof to the Secretary General of the United Nations.

6) If a State Party elects to make the taking of the measures referred to in paragraphs 1 and 2 of this article conditional on the existence of a relevant treaty, that State Party shall consider this Convention the necessary and sufficient treaty basis.

7) Cooperation under this article may be refused by a State Party if the offence to which the request relates is not an offence covered by this Convention.

8) The provisions of this article shall not be construed to prejudice the rights of bona fide third parties.

9) States Parties shall consider concluding bilateral or multilateral treaties, agreements or arrangements to enhance the effectiveness of international

cooperation undertaken pursuant to this article.

Article 14

Disposal of confiscated proceeds of crime or property

1) Proceeds of crime or property confiscated by a State Party pursuant to articles 12 or 13, paragraph 1, of this Convention shall be disposed of by that State Party in accordance with its domestic law and administrative procedures.

2) When acting on the request made by another State Party in accordance with article 13 of this Convention, States Parties shall, to the extent permitted by domestic law and if so requested, give priority consideration to returning the confiscated proceeds of crime or property to the requesting State Party so that it can give compensation to the victims of the crime or return such proceeds of crime or property to their legitimate owners.

3) When acting on the request made by another State Party in accordance with articles 12 and 13 of this Convention, a State Party may give special consideration to concluding agreements or arrangements on:

a) Contributing the value of such proceeds of crime or property or funds derived from the sale of such proceeds of crime or property or a part thereof to the account designated in accordance with article 30, paragraph 2 c), of this Convention and to intergovernmental bodies specializing in the fight against organized crime;

b) Sharing with other States Parties, on a regular or case-by-case basis, such proceeds of crime or property, or funds derived from the sale of such proceeds of crime or property, in accordance with its domestic law or administrative procedures.

Article 15

Jurisdiction

1) Each State Party shall adopt such measures as may be necessary to establish its jurisdiction over the offences established in accordance with articles 5, 6, 8 and 23 of this Convention when:

a) The offence is committed in the territory of that State Party; or

b) The offence is committed on board a vessel that is flying the flag of that State Party or an aircraft

that is registered under the laws of that State Party at the time that the offence is committed.

2) Subject to article 4 of this Convention, a State Party may also establish its jurisdiction over any such offence when:

a) The offence is committed against a national of that State Party;

b) The offence is committed by a national of that State Party or a stateless person who has his or her habitual residence in its territory; or

c) The offence is:

i)One of those established in accordance with article 5, paragraph 1, of this Convention and is committed outside its territory with a view to the commission of a serious crime within its territory; ii)One of those established in accordance with article 6, paragraph 1 b) ii), of this Convention and is committed outside its territory with a view to the commission of an offence established in accordance with article 6, paragraph 1 a) i) or ii) or b) i), of this Convention within its territory.

3) For the purposes of article 16, paragraph 10, of this Convention, each State Party shall adopt such measures as may be necessary to establish its jurisdiction over the offences covered by this Convention when the alleged offender is present in its territory and it does not extradite such person solely on the ground that he or she is one of its nationals.

4) Each State Party may also adopt such measures as may be necessary to establish its jurisdiction over the offences covered by this Convention when the alleged offender is present in its territory and it does not extradite him or her.

5) If a State Party exercising its jurisdiction under paragraph 1 or 2 of this article has been notified, or has otherwise learned, that one or more other States Parties are conducting an investigation, prosecution or judicial proceeding in respect of the same conduct, the competent authorities of those States Parties shall, as appropriate, consult one another with a view to coordinating their actions.

6) Without prejudice to norms of general international law, this Convention does not exclude the exercise of any criminal jurisdiction established by a State Party in accordance with its domestic law.

Article 16

Extradition

1) This article shall apply to the offences covered by this Convention or in cases where an offence referred to in article 3, paragraph 1 a) or b), involves an organized criminal group and the person who is the subject of the request for extradition is located in the territory of the requested State Party, provided that the offence for which extradition is sought is punishable under the domestic law of both the requesting State Party and the requested State Party.

2) If the request for extradition includes several separate serious crimes, some of which are not covered by this article, the requested State Party may apply this article also in respect of the latter offences.

3) Each of the offences to which this article applies shall be deemed to be included as an extraditable offence in any extradition treaty existing between States Parties. States Parties undertake to include such offences as extraditable offences in every extradition treaty to be concluded between them.

4) If a State Party that makes extradition conditional on the existence of a treaty receives a request for extradition from another State Party with which it has no extradition treaty, it may consider this Convention the legal basis for extradition in respect of any offence to which this article applies.

5) States Parties that make extradition conditional on the existence of a treaty shall:

a) At the time of deposit of their instrument of ratification, acceptance, approval of or accession to this Convention, inform the Secretary General of the United Nations whether they will take this Convention as the legal basis for cooperation on extradition with other States Parties to this Convention; and

b) If they do not take this Convention as the legal basis for cooperation on extradition, seek, where appropriate, to conclude treaties on extradition with other States Parties to this Convention in order to implement this article.

6) States Parties that do not make extradition conditional on the existence of a treaty shall recognize offences to which this article applies as extraditable offences between themselves.

7) Extradition shall be subject to the conditions provided for by the domestic law of the requested State Party or by applicable extradition treaties, including, inter alia, conditions in relation to the minimum penalty requirement for extradition and the grounds upon which the requested State Party may refuse extradition.

8) States Parties shall, subject to their domestic law, endeavour to expedite extradition procedures and to simplify evidentiary requirements relating thereto in respect of any offence to which this article applies.

9) Subject to the provisions of its domestic law and its extradition treaties, the requested State Party may, upon being satisfied that the circumstances so warrant and are urgent and at the request of the requesting State Party, take a person whose extradition is sought and who is present in its territory into custody or take other appropriate measures to ensure his or her presence at extradition proceedings.

10) A State Party in whose territory an alleged offender is found, if it does not extradite such person in respect of an offence to which this article applies solely on the ground that he or she is one of its nationals, shall, at the request of the State Party seeking extradition, be obliged to submit the case without undue delay to its competent authorities for the purpose of prosecution. Those authorities shall take their decision and conduct their proceedings in the same manner as in the case of any other offence of a grave nature under the domestic law of that State Party. The States Parties concerned shall cooperate with each other, in particular on procedural and evidentiary aspects, to ensure the efficiency of such prosecution.

11) Whenever a State Party is permitted under its domestic law to extradite or otherwise surrender one of its nationals only upon the condition that the person will be returned to that State Party to serve the sentence imposed as a result of the trial or proceedings for which the extradition or surrender of the person was sought and that State Party and the State Party seeking the extradition of the person agree with this option and other terms that they may deem appropriate, such conditional extradition or surrender shall be sufficient to discharge the obligation set forth in paragraph 10 of this article.

12) If extradition, sought for purposes of enforcing a sentence, is refused because the person sought is a national of the requested State Party, the requested Party shall, if its domestic law so permits and in conformity with the requirements of such law, upon application of the requesting Party, consider the enforcement of the sentence that has been imposed under the domestic law of the requesting Party or the remainder thereof.

13) Any person regarding whom proceedings are being carried out in connection with any of the offences to which this article applies shall be guaranteed fair treatment at all stages of the proceedings, including enjoyment of all the rights and guarantees provided by the domestic law of the State Party in the territory of which that person is present.

14) Nothing in this Convention shall be interpreted as imposing an obligation to extradite if the requested State Party has substantial grounds for believing that the request has been made for the purpose of prosecuting or punishing a person on account of that person’s sex, race, religion, nationality, ethnic origin or political opinions or that compliance with the request would cause prejudice to that person’s position for any one of these reasons.

15) States Parties may not refuse a request for extradition on the sole ground that the offence is also considered to involve fiscal matters.

16) Before refusing extradition, the requested State Party shall, where appropriate, consult with the requesting State Party to provide it with ample opportunity to present its opinions and to provide information relevant to its allegation.

17) States Parties shall seek to conclude bilateral and multilateral agreements or arrangements to carry out or to enhance the effectiveness of extradition.

Article 17

Transfer of sentenced persons

States Parties may consider entering into bilateral or multilateral agreements or arrangements on the transfer to their territory of persons sentenced to imprisonment or other forms of deprivation of liberty for offences covered by this Convention, in order that they may complete their sentences there.

Article 18

Mutual legal assistance

1) States Parties shall afford one another the widest measure of mutual legal assistance in investigations, prosecutions and judicial proceedings in relation to the offences covered by this Convention as provided for in article 3 and shall reciprocally extend to one another similar assistance where the requesting State Party has reasonable grounds to suspect that the offence referred to in article 3, paragraph 1 a) or b), is transnational in nature, including that victims, witnesses, proceeds, instrumentalities or evidence of such offences are located in the requested State Party and that the offence involves an organized criminal group.

2) Mutual legal assistance shall be afforded to the fullest extent possible under relevant laws, treaties, agreements and arrangements of the requested State Party with respect to investigations, prosecutions and judicial proceedings in relation to the offences for which a legal person may be held liable in accordance with article 10 of this Convention in the requesting State Party.

3) Mutual legal assistance to be afforded in accordance with this article may be requested for any of the following purposes:

a) Taking evidence or statements from persons;

b) Effecting service of judicial documents;

c) Executing searches and seizures, and freezing;

d) Examining objects and sites;

e) Providing information, evidentiary items and expert evaluations;

f) Providing originals or certified copies of relevant documents and records, including government, bank, financial, corporate or business records;

g) Identifying or tracing proceeds of crime, property, instrumentalities or other things for evidentiary purposes;

h) Facilitating the voluntary appearance of persons in the requesting State Party;

i) Any other type of assistance that is not contrary to the domestic law of the requested State Party.

4) Without prejudice to domestic law, the competent authorities of a State Party may, without prior request, transmit information relating to criminal matters to a competent authority in another State Party where they believe that such information could assist the authority in undertaking or successfully concluding inquiries and criminal proceedings or could result in a request formulated by the latter State Party pursuant to this Convention.

5) The transmission of information pursuant to paragraph 4 of this article shall be without prejudice to inquiries and criminal proceedings in the State of the competent authorities providing the information. The competent authorities receiving the information shall comply with a request that said information remain confidential, even temporarily, or with restrictions on its use. However, this shall not prevent the receiving State Party from disclosing in its proceedings information that is exculpatory to an accused person. In such a case, the receiving State Party shall notify the transmitting State Party prior to the disclosure and, if so requested, consult with the transmitting State Party. If, in an exceptional case, advance notice is not possible, the receiving State Party shall inform the transmitting State Party of the disclosure without delay.

6) The provisions of this article shall not affect the obligations under any other treaty, bilateral or multilateral, that governs or will govern, in whole or in part, mutual legal assistance.

7) Paragraphs 9 to 29 of this article shall apply to requests made pursuant to this article if the States Parties in question are not bound by a treaty of mutual legal assistance. If those States Parties are bound by such a treaty, the corresponding provisions of that treaty shall apply unless the States Parties agree to apply paragraphs 9 to 29 of this article in lieu thereof. States Parties are strongly encouraged to apply these paragraphs if they facilitate cooperation.

8) States Parties shall not decline to render mutual legal assistance pursuant to this article on the ground of bank secrecy.

9) States Parties may decline to render mutual legal assistance pursuant to this article on the ground of absence of dual criminality. However, the requested State Party may, when it deems appropriate, provide assistance, to the extent it decides at its discretion, irrespective of whether the conduct would constitute an offence under the domestic law of the requested State Party.

10) A person who is being detained or is serving a sentence in the territory of one State Party whose presence in another State Party is requested for purposes of identification, testimony or otherwise providing assistance in obtaining evidence for investigations, prosecutions or judicial proceedings in relation to

offences covered by this Convention may be transferred if the following conditions are met:

a) The person freely gives his or her informed consent;

b) The competent authorities of both States Parties agree, subject to such conditions as those States Parties may deem appropriate.

11) For the purposes of paragraph 10 of this article:

a) The State Party to which the person is transferred shall have the authority and obligation to keep the person transferred in custody, unless otherwise requested or authorized by the State Party from which the person was transferred;

b) The State Party to which the person is transferred shall without delay implement its obligation to return the person to the custody of the State Party from which the person was transferred as agreed beforehand, or as otherwise agreed, by the competent authorities of both States Parties;

c) The State Party to which the person is transferred shall not require the State Party from which the person was transferred to initiate extradition proceedings for the return of the person;

d) The person transferred shall receive credit for service of the sentence being served in the State from which he or she was transferred for time spent in the custody of the State Party to which he or she was transferred.

12) Unless the State Party from which a person is to be transferred in accordance with paragraphs 10 and 11 of this article so agrees, that person, whatever his or her nationality, shall not be prosecuted, detained, punished or subjected to any other restriction of his or her personal liberty in the territory of the State to which that person is transferred in respect of acts, omissions or convictions prior to his or her departure from the territory of the State from which he or she was transferred.

13) Each State Party shall designate a central authority that shall have the responsibility and power to receive requests for mutual legal assistance and either to execute them or to transmit them to the competent authorities for execution. Where a State Party has a special region or territory with a separate system of mutual legal assistance, it may designate a distinct central authority that shall have the same function for that region or territory. Central authorities shall ensure the speedy and proper execution or transmission of the requests received. Where the central authority transmits the request to a competent authority for execution, it shall encourage the speedy and proper execution of the request by the competent authority. The Secretary General of the United Nations shall be notified of the central authority designated for this purpose at the time each State Party deposits its instrument of ratification, acceptance or approval of or accession to this Convention. Requests for mutual legal assistance and any communication related thereto shall be transmitted to the central authorities designated by the States Parties. This requirement shall be without prejudice to the right

of a State Party to require that such requests and communications be addressed to it through diplomatic channels and, in urgent circumstances, where the States Parties agree, through the International Criminal Police Organization, if possible.

14) Requests shall be made in writing or, where possible, by any means capable of producing a written record, in a language acceptable to the requested State Party, under conditions allowing that State Party to establish authenticity. The Secretary General of the United Nations shall be notified of the language or languages acceptable to each State Party at the time it deposits its instrument of ratification, acceptance or approval of or accession to this Convention. In urgent circumstances and where agreed by the States Parties, requests may be made orally, but shall be confirmed in writing forthwith.

15) A request for mutual legal assistance shall contain:

a) The identity of the authority making the request;

b) The subject matter and nature of the investigation, prosecution or judicial proceeding to which the request relates and the name and functions of the authority conducting the investigation, prosecution or judicial proceeding;

c) A summary of the relevant facts, except in relation to requests for the purpose of service of judicial documents;

d) A description of the assistance sought and details of any particular procedure that the requesting State Party wishes to be followed;

e) Where possible, the identity, location and nationality of any person concerned; and

f) The purpose for which the evidence, information or action is sought.

16) The requested State Party may request additional information when it appears necessary for the execution of the request in accordance with its domestic law or when it can facilitate such execution.

17) A request shall be executed in accordance with the domestic law of the requested State Party and, to the extent not contrary to the domestic law of the requested State Party and where possible, in accordance with the procedures specified in the request.

18) Wherever possible and consistent with fundamental principles of domestic law, when an individual is in the territory of a State Party and has to be heard as a witness or expert by the judicial authorities of another State Party, the first State Party may, at the request of the other, permit the hearing to take place by video conference if it is not possible or desirable for the individual in question to appear in person in the territory of the requesting State Party. States Parties may agree that the hearing shall be conducted by a judicial authority of the requesting State Party and attended by a judicial authority of the requested State Party.

19) The requesting State Party shall not transmit or use information or evidence furnished by the requested State Party for investigations, prosecutions or judicial proceedings other than those stated in the request without the prior consent of the requested State Party. Nothing in this paragraph shall prevent the requesting State Party from disclosing in its proceedings information or evidence that is exculpatory to an accused person. In the latter case, the requesting State Party shall notify the requested State Party prior to the disclosure and, if so requested, consult with the requested State Party. If, in an exceptional case, advance notice is not possible, the requesting State Party shall inform the requested State Party of the disclosure without delay.

20) The requesting State Party may require that the requested State Party keep confidential the fact and substance of the request, except to the extent necessary to execute the request. If the requested State Party cannot comply with the requirement of confidentiality, it shall promptly inform the requesting State Party.

21) Mutual legal assistance may be refused:

a) If the request is not made in conformity with the provisions of this article;

b) If the requested State Party considers that execution of the request is likely to prejudice its sovereignty, security, ordre public or other essential

interests;

c) If the authorities of the requested State Party would be prohibited by its domestic law from

carrying out the action requested with regard to any similar offence, had it been subject to investigation, prosecution or judicial proceedings under their own jurisdiction;

d) If it would be contrary to the legal system of the requested State Party relating to mutual legal assistance for the request to be granted.

22) States Parties may not refuse a request for mutual legal assistance on the sole ground that the offence is also considered to involve fiscal matters.

23) Reasons shall be given for any refusal of mutual legal assistance.

24) The requested State Party shall execute the request for mutual legal assistance as soon as possible and shall take as full account as possible of any deadlines suggested by the requesting State Party and for which reasons are given, preferably in the request. The requested State Party shall respond to reasonable requests by the requesting State Party on progress of its handling of the request. The requesting State Party shall promptly inform the requested State Party when the assistance sought is no longer required.

25) Mutual legal assistance may be postponed by the requested State Party on the ground that it interferes with an ongoing investigation, prosecution or judicial proceeding.

26) Before refusing a request pursuant to paragraph 21 of this article or postponing its execution pursuant to paragraph 25 of this article, the requested State Party shall consult with the requesting State Party to consider whether assistance may be granted subject to such terms and conditions as it deems necessary. If the requesting State Party accepts assistance subject to those conditions, it shall comply with the conditions.

27) Without prejudice to the application of paragraph 12 of this article, a witness, expert or other person who, at the request of the requesting State Party, consents to give evidence in a proceeding or to assist in an investigation, prosecution or judicial proceeding in the territory of the requesting State Party shall not be prosecuted, detained, punished or subjected to any other restriction of his or her personal liberty in that territory in respect of acts, omissions or convictions prior to his or her departure from the territory of the requested State Party. Such safe conduct shall cease when the witness, expert or other person having had, for a period of fifteen consecutive days or for any period agreed upon by the States Parties from the date on which he or she has been officially informed that his or her presence is no longer required by the judicial authorities, an opportunity of leaving, has nevertheless remained voluntarily in the territory of the requesting State Party or, having left it, has returned of his or her own free will.

28) The ordinary costs of executing a request shall be borne by the requested State Party, unless otherwise agreed by the States Parties concerned. If expenses of a substantial or extraordinary nature are or will be required to fulfil the request, the States Parties shall consult to determine the terms and conditions under which the request will be executed, as well as the manner in which the costs shall be borne.

29) The requested State Party:

a) Shall provide to the requesting State Party copies of government records, documents or information in its possession that under its domestic law are available to the general public;

b) May, at its discretion, provide to the requesting State Party in whole, in part or subject to such conditions as it deems appropriate, copies of any government records, documents or information in its possession that under its domestic law are not available to the general public.

30) States Parties shall consider, as may be necessary, the possibility of concluding bilateral or multilateral agreements or arrangements that would serve the purposes of, give practical effect to or enhance the provisions of this article.

Article 19

Joint investigations

States Parties shall consider concluding bilateral or multilateral agreements or arrangements whereby, in relation to matters that are the subject of investigations, prosecutions or judicial

proceedings in one or more States, the competent authorities concerned may establish joint investigative bodies. In the absence of such agreements or arrangements, joint investigations may be undertaken by agreement on a case-by-case basis. The States Parties involved shall ensure that the sovereignty of the State Party in whose territory such investigation is to take place is fully respected.

Article 20

Special investigative techniques

1) If permitted by the basic principles of its domestic legal system, each State Party shall, within its possibilities and under the conditions prescribed by its domestic law, take the necessary measures to allow for the appropriate use of controlled delivery and, where it deems appropriate, for the use of other special investigative techniques, such as electronic or other forms of surveillance and undercover operations, by its competent authorities in its territory for the purpose of effectively combating organized crime.

2) For the purpose of investigating the offences covered by this Convention, States Parties are encouraged to conclude, when necessary, appropriate bilateral or multilateral agreements or arrangements for using such special investigative techniques in the context of cooperation at the international level. Such agreements or arrangements shall be concluded and implemented in full compliance with the principle of sovereign equality of States and shall be carried out strictly in accordance with the terms of those agreements or arrangements.

3) In the absence of an agreement or arrangement as set forth in paragraph 2 of this article, decisions to use such special investigative techniques at the international level shall be made on a case-by-case basis and may, when necessary, take into consideration financial arrangements and understandings with respect to the exercise of jurisdiction by the States Parties concerned.

4) Decisions to use controlled delivery at the international level may, with the consent of the States Parties concerned, include methods such as intercepting and allowing the goods to continue intact or be removed or replaced in whole or in part.

Article 21

Transfer of criminal proceedings

States Parties shall consider the possibility of transferring to one another proceedings for the prosecution of an offence covered by this Convention in cases where such transfer is considered to be in the interests of the proper administration of justice, in particular in cases where several jurisdictions are involved, with a view to concentrating the prosecution.

Article 22

Establishment of criminal record

Each State Party may adopt such legislative or other measures as may be necessary to take into consideration, under such terms as and for the purpose that it deems appropriate, any previous conviction in another State of an alleged offender for the purpose of using such information in criminal proceedings relating to an offence covered by this Convention.

Article 23

Criminalization of obstruction of justice

Each State Party shall adopt such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences, when committed intentionally:

a) The use of physical force, threats or intimidation or the promise, offering or giving of an undue advantage to induce false testimony or to interfere in the giving of testimony or the production of

evidence in a proceeding in relation to the commission of offences covered by this Convention;

b) The use of physical force, threats or intimidation to interfere with the exercise of official duties by a justice or law enforcement official in relation to the commission of offences covered by this Convention. Nothing in this subparagraph shall prejudice the right of States Parties to have legislation that protects other categories of public officials.

Article 24

Protection of witnesses

1) Each State Party shall take appropriate measures within its means to provide effective protection from potential retaliation or intimidation for witnesses in criminal proceedings who give testimony concerning offences covered by this Convention and, as appropriate, for their relatives and other persons close to them.

2) The measures envisaged in paragraph 1 of this article may include, inter alia, without prejudice to the rights of the defendant, including the right to due process:

a) Establishing procedures for the physical protection of such persons, such as, to the extent necessary and feasible, relocating them and permitting, where appropriate, non-disclosure or limitations on the disclosure of information concerning the identity and whereabouts of such persons;

b) Providing evidentiary rules to permit witness testimony to be given in a manner that ensures the safety of the witness, such as permitting testimony to be given through the use of communications technology such as video links or other adequate means.

3) States Parties shall consider entering into agreements or arrangements with other States for the relocation of persons referred to in paragraph 1 of this article.

4) The provisions of this article shall also apply to victims insofar as they are witnesses.

Article 25

Assistance to and protection of victims

1) Each State Party shall take appropriate measures within its means to provide assistance and protection to victims of offences covered by this Convention, in particular in cases of threat of retaliation or intimidation.

2) Each State Party shall establish appropriate procedures to provide access to compensation and restitution for victims of offences covered by this Convention.

3) Each State Party shall, subject to its domestic law, enable views and concerns of victims to be presented and considered at appropriate stages of criminal proceedings against offenders in a manner not prejudicial to the rights of the defence.

Article 26

Measures to enhance cooperation with law enforcement authorities

1) Each State Party shall take appropriate measures to encourage persons who participate or who have participated in organized criminal groups:

a) To supply information useful to competent authorities for investigative and evidentiary purposes on such matters as:

i) The identity, nature, composition, structure, location or activities of organized criminal groups;

ii) Links, including international links, with other organized criminal groups;

iii) Offences that organized criminal groups have committed or may commit;

b) To provide factual, concrete help to competent authorities that may contribute to depriving organized criminal groups of their resources or of the proceeds of crime.

2) Each State Party shall consider providing for the possibility, in appropriate cases, of mitigating punishment of an accused person who provides substantial cooperation in the investigation or

prosecution of an offence covered by this Convention.

3) Each State Party shall consider providing for the possibility, in accordance with fundamental principles of its domestic law, of granting immunity from prosecution to a person who provides substantial cooperation in the investigation or prosecution of an offence covered by this Convention.

4) Protection of such persons shall be as provided for in article 24 of this Convention.

5) Where a person referred to in paragraph 1 of this article located in one State Party can provide substantial cooperation to the competent authorities of another State Party, the States Parties concerned may consider entering into agreements or arrangements, in accordance with their domestic law, concerning the potential provision by the other State Party of the treatment set forth in paragraphs 2 and 3 of this article.

Article 27

Law enforcement cooperation

1) States Parties shall cooperate closely with one another, consistent with their respective domestic legal and administrative systems, to enhance the effectiveness of law enforcement action to combat the offences covered by this Convention. Each State Party shall, in particular, adopt effective measures:

a) To enhance and, where necessary, to establish channels of communication between their competent authorities, agencies and services in order to facilitate the secure and rapid exchange of information concerning all aspects of the offences covered by this Convention, including, if the States Parties concerned deem it appropriate, links with other criminal activities;

b) To cooperate with other States Parties in conducting inquiries with respect to offences covered by this Convention concerning:

i) The identity, whereabouts and activities of persons suspected of involvement in such offences or the location of other persons concerned;

ii) The movement of proceeds of crime or property derived from the commission of such offences;

iii) The movement of property, equipment or other instrumentalities used or intended for use in the commission of such offences;

c) To provide, when appropriate, necessary items or quantities of substances for analytical or investigative purposes;

d) To facilitate effective coordination between their competent authorities, agencies and services and to promote the exchange of personnel and other experts, including, subject to bilateral agreements or arrangements between the States Parties concerned, the posting of liaison officers;

e) To exchange information with other States Parties on specific means and methods used by organized criminal groups, including, where applicable, routes and conveyances and the use of false identities, altered or false documents or other means of concealing their activities;

f) To exchange information and coordinate administrative and other measures taken as appropriate for the purpose of early identification of the offences covered by this Convention.

2) With a view to giving effect to this Convention, States Parties shall consider entering into bilateral or multilateral agreements or arrangements on direct cooperation between their law enforcement agencies and, where such agreements or arrangements already exist, amending them. In the absence of such agreements or arrangements between the States Parties concerned, the Parties may consider this Convention as the basis for mutual law enforcement cooperation in respect of the offences covered by this Convention. Whenever appropriate, States Parties shall make full use of agreements or arrangements, including international or regional organizations, to enhance the cooperation between their law enforcement agencies.

3) States Parties shall endeavour to cooperate within their means to respond to transnational organized crime committed through the use of modern technology.

Article 28

Collection, exchange and analysis of information on the nature of organized crime

1) Each State Party shall consider analysing, in consultation with the scientific and academic communities, trends in organized crime in its territory, the circumstances in which organized crime operates, as well as the professional groups and technologies involved.

2) States Parties shall consider developing and sharing analytical expertise concerning organized criminal activities with each other and through international and regional organizations. For that purpose, common definitions, standards and methodologies should be developed and applied as appropriate.

3) Each State Party shall consider monitoring its policies and actual measures to combat organized crime and making assessments of their effectiveness and efficiency.

Article 29

Training and technical assistance

1) Each State Party shall, to the extent necessary, initiate, develop or improve specific training programmes for its law enforcement personnel, including prosecutors, investigating magistrates and customs personnel, and other personnel charged with the prevention, detection and control of the offences covered by this Convention. Such programmes may include secondments and exchanges of staff. Such programmes shall deal, in particular and to the extent permitted by domestic law, with the following:

a) Methods used in the prevention, detection and control of the offences covered by this Convention;

b) Routes and techniques used by persons suspected of involvement in

offences covered by this Convention, including in transit States, and appropriate countermeasures;

c) Monitoring of the movement of contraband;

d) Detection and monitoring of the movements of proceeds of crime, property, equipment or other instrumentalities and methods used for the transfer, concealment or disguise of such proceeds, property, equipment or other instrumentalities, as well as methods used in combating money- laundering and other financial crimes;

e) Collection of evidence;

f) Control techniques in free trade zones and free ports;

g) Modern law enforcement equipment and techniques, including electronic surveillance, controlled deliveries and undercover operations;

h) Methods used in combating transnational organized crime committed through the use of computers, telecommunications networks or other forms of modern technology; and

i) Methods used in the protection of victims and witnesses.

2) States Parties shall assist one another in planning and implementing research and training programmes designed to share expertise in the areas referred to in paragraph 1 of this article and to that end shall also, when appropriate, use regional and international conferences and seminars to promote cooperation and to stimulate discussion on problems of mutual concern, including the special problems and needs of transit States.

3) States Parties shall promote training and technical assistance that will facilitate extradition and mutual legal assistance. Such training and technical assistance may include language training, secondments and exchanges between personnel in central authorities or agencies with relevant responsibilities.

4) In the case of existing bilateral and multilateral agreements or arrangements, States Parties shall strengthen, to the extent necessary, efforts to maximize operational and training activities within international and regional organizations and within other relevant bilateral and multilateral agreements or arrangements.

Article 30

Other measures: implementation of the Convention through economic development and

technical assistance

1) States Parties shall take measures conducive to the optimal implementation of this Convention to the extent possible, through international cooperation, taking into account the negative effects of organized crime on society in general, in particular on sustainable development.

2) States Parties shall make concrete efforts to the extent possible and in coordination with each other, as well as with international and regional organizations:

a) To enhance their cooperation at various levels with developing countries, with a view to strengthening the capacity of the latter to prevent and combat transnational organized crime;

b) To enhance financial and material assistance to support the efforts of developing countries to fight transnational organized crime effectively and to help them implement this Convention successfully;

c) To provide technical assistance to developing countries and countries with economies in transition to assist them in meeting their needs for the implementation of this Convention. To that end, States Parties shall endeavour to make adequate and regular voluntary contributions to an account specifically designated for that purpose in a United Nations funding mechanism. States Parties may also give special consideration, in accordance with their domestic law and the provisions of this Convention, to contributing to the aforementioned account a percentage of the money or of the corresponding value of proceeds of crime or property confiscated in accordance with the provisions of this Convention;

d) To encourage and persuade other States and financial institutions as appropriate to join them in efforts in accordance with this article, in particular by providing more training programmes and modern equipment to developing countries in order to assist them in achieving the objectives of this Convention.

3) To the extent possible, these measures shall be without prejudice to existing foreign assistance commitments or to other financial cooperation arrangements at the bilateral, regional or international level.

4) States Parties may conclude bilateral or multilateral agreements or arrangements on material and logistical assistance, taking into consideration the financial arrangements necessary for the means of international cooperation provided for by this Convention to be effective and for the prevention, detection and control of transnational organized crime.

Article 31

Prevention

1) States Parties shall endeavour to develop and evaluate national projects and to establish and promote best practices and policies aimed at the prevention of transnational organized crime.

2) States Parties shall endeavour, in accordance with fundamental principles of their domestic law, to reduce existing or future opportunities for organized criminal groups to participate in lawful markets with proceeds of crime, through appropriate legislative, administrative or other measures. These measures should focus on:

a) The strengthening of cooperation between law enforcement agencies or prosecutors and relevant private entities, including industry;

b) The promotion of the development of standards and procedures designed to safeguard the integrity of public and relevant private entities, as well as codes of conduct for relevant professions, in particular lawyers, notaries public, tax consultants and accountants;

c) The prevention of the misuse by organized criminal groups of tender procedures conducted by public authorities and of subsidies and licences granted by public authorities for commercial activity;

d) The prevention of the misuse of legal persons by organized criminal groups; such measures could include:

i) The establishment of public records on legal and natural persons involved in the establishment, management and funding of legal persons;

ii) The introduction of the possibility of disqualifying by court order or any appropriate means for a reasonable period of time persons convicted of

offences covered by this Convention from acting as directors of legal persons incorporated within their jurisdiction;

iii) The establishment of national records of persons disqualified from acting as directors of legal persons; and

iv) The exchange of information contained in the records referred to in subparagraphs d) i) and iii) of this paragraph with the competent authorities of other States Parties.

3) States Parties shall endeavour to promote the reintegration into society of persons convicted of offences covered by this Convention.

4) States Parties shall endeavour to evaluate periodically existing relevant legal instruments and administrative practices with a view to detecting their vulnerability to misuse by organized criminal groups.

5) States Parties shall endeavour to promote public awareness regarding the existence, causes and gravity of and the threat posed by transnational organized crime. Information may be disseminated where appropriate through the mass media and shall include measures to promote public participation in preventing and combating such crime.

6) Each State Party shall inform the Secretary General of the United Nations of the name and address of the authority or authorities that can assist other States Parties in developing measures to prevent transnational organized crime.

7) States Parties shall, as appropriate, collaborate with each other and relevant international and regional organizations in promoting and developing the measures referred to in this article. This includes participation in international projects aimed at the prevention of transnational organized crime, for example by alleviating the circumstances that render socially marginalized groups vulnerable to the action of transnational organized crime.

Article 32

Conference of the Parties to the Convention

1) A Conference of the Parties to the Convention is hereby established to improve the capacity of States Parties to combat transnational organized crime and to promote and review the implementation of this Convention.

2) The Secretary General of the United Nations shall convene the Conference of the Parties not later than one year following the entry into force of this Convention. The Conference of the Parties shall adopt rules of procedure and rules governing the activities set forth in paragraphs 3 and 4 of this article (including rules concerning payment of expenses incurred in carrying out those activities).

3) The Conference of the Parties shall agree upon mechanisms for achieving the objectives mentioned in paragraph 1 of this article, including:

a) Facilitating activities by States Parties under articles 29, 30 and 31 of this Convention, including by encouraging the mobilization of voluntary contributions;

b) Facilitating the exchange of information among States Parties on

patterns and trends in transnational organized crime and on successful practices for combating it;

c) Cooperating with relevant international and regional organizations and non-governmental organizations;

d) Reviewing periodically the implementation of this Convention;

e) Making recommendations to improve this Convention and its implementation.

4) For the purpose of paragraphs 3 d) and e) of this article, the Conference of the Parties shall acquire the necessary knowledge of the measures taken by States Parties in implementing this Convention and the difficulties encountered by them in doing so through information provided by

them and through such supplemental review mechanisms as may be established by the Conference of the Parties.

5) Each State Party shall provide the Conference of the Parties with information on its programmes, plans and practices, as well as legislative and administrative measures to implement this Convention, as required by the Conference of the Parties.

Article 33

Secretariat

1) The Secretary General of the United Nations shall provide the necessary secretariat services to the Conference of the Parties to the Convention.

2) The secretariat shall:

a) Assist the Conference of the Parties in carrying out the activities set forth in article 32 of this Convention and make arrangements and provide the necessary services for the sessions of the Conference of the Parties;

b) Upon request, assist States Parties in providing information to the Conference of the Parties as envisaged in article 32, paragraph 5, of this Convention; and

c) Ensure the necessary coordination with the secretariats of relevant international and regional organizations.

Article 34

Implementation of the Convention

1) Each State Party shall take the necessary measures, including legislative and administrative measures, in accordance with fundamental principles of its domestic law, to ensure the implementation of its obligations under this Convention.

2) The offences established in accordance with articles 5, 6, 8 and 23 of this Convention shall be established in the domestic law of each State Party independently of the transnational nature or the involvement of an organized criminal group as described in article 3, paragraph 1, of this Convention, except to the extent that article 5 of this Convention would require the involvement of an organized criminal group.

3) Each State Party may adopt more strict or severe measures than those provided for by this Convention for preventing and combating transnational organized crime.

Article 35

Settlement of disputes

l) States Parties shall endeavour to settle disputes concerning the interpretation or application of this Convention through negotiation.

2) Any dispute between two or more States Parties concerning the interpretation or application of this Convention that cannot be settled through negotiation within a reasonable time shall, at the request of one of those States Parties, be submitted to arbitration. If, six months after the date of the request for arbitration, those States Parties are unable to agree on the organization of the arbitration, any one of those States Parties may refer the dispute to the International Court of Justice by request in accordance with the Statute of the Court.

3) Each State Party may, at the time of signature, ratification, acceptance or approval of or accession to this Convention, declare that it does not consider itself bound by paragraph 2 of this article. The other States Parties shall not be bound by paragraph 2 of this article with respect to any State Party that has made such a reservation.

4) Any State Party that has made a reservation in accordance with paragraph 3 of this article may at any time withdraw that reservation by notification to the Secretary General of the United Nations.

Article 36

Signature, ratification, acceptance, approval and accession

1) This Convention shall be open to all States for signature from 12 to 15 December 2000 in Palermo, Italy, and thereafter at United Nations Headquarters in New York until 12 December 2002.

2) This Convention shall also be open for signature by regional economic integration organizations provided that at least one member State of such organization has signed this Convention in accordance with paragraph 1 of this article.

3) This Convention is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the United Nations. A regional economic integration organization may deposit its instrument of ratification, acceptance or approval if at least one of its member States has done likewise. In that instrument of ratification, acceptance or approval, such organization shall declare the extent of its competence with respect to the matters governed by this Convention. Such organization shall also inform the depositary of any relevant modification in the extent of its competence.

4) This Convention is open for accession by any State or any regional economic integration organization of which at least one member State is a Party to this Convention. Instruments of accession shall be deposited with the Secretary General of the United Nations. At the time of its accession, a regional economic integration organization shall declare the extent of its competence with respect to matters governed by this Convention. Such organization shall also inform the depositary of any relevant modification in the extent of its competence.

Article 37

Relation with protocols

1) This Convention may be supplemented by one or more protocols.

2) In order to become a Party to a protocol, a State or a regional economic integration organization must also be a Party to this Convention.

3) A State Party to this Convention is not bound by a protocol unless it becomes a Party to the protocol in accordance with the provisions thereof.

4) Any protocol to this Convention shall be interpreted together with this Convention, taking into account the purpose of that protocol.

Article 38

Entry into force

1) This Convention shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit of the fortieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession. For the purpose of this paragraph, any instrument deposited by a regional economic integration organization shall not be counted as additional to those deposited by member States of such organization.

2) For each State or regional economic integration organization ratifying, accepting, approving or acceding to this Convention after the deposit of the fortieth instrument of such action, this Convention shall enter into force on the thirtieth day after the date of deposit by such State or organization of the relevant instrument.

Article 39

Amendment

1) After the expiry of five years from the entry into force of this Convention, a State Party may propose an amendment and file it with the Secretary General of the United Nations, who shall thereupon communicate the proposed amendment to the States Parties and to the Conference of the Parties to the Convention for the purpose of considering and deciding on the proposal. The

Conference of the Parties shall make every effort to achieve consensus on each amendment. If all efforts at consensus have been exhausted and no agreement has been reached, the amendment shall, as a last resort, require for its adoption a two-thirds majority vote of the States Parties present and voting at the meeting of the Conference of the Parties.

2) Regional economic integration organizations, in matters within their competence, shall exercise their right to vote under this article with a number of votes equal to the number of their member States that are Parties to this Convention. Such organizations shall not exercise their right to vote if their member States exercise theirs and vice versa.

3) An amendment adopted in accordance with paragraph 1 of this article is subject to ratification, acceptance or approval by States Parties.

4) An amendment adopted in accordance with paragraph 1 of this article shall enter into force in respect of a State Party ninety days after the date of the deposit with the Secretary General of the United Nations of an instrument of ratification, acceptance or approval of such amendment.

5) When an amendment enters into force, it shall be binding on those States Parties which have expressed their consent to be bound by it. Other States Parties shall still be bound by the provisions of this Convention and any earlier amendments that they have ratified, accepted or approved.

Article 40

Denunciation

1) A State Party may denounce this Convention by written notification to the Secretary General of the United Nations. Such denunciation shall become effective one year after the date of receipt of the notification by the Secretary General.

2) A regional economic integration organization shall cease to be a Party to this Convention when all of its member States have denounced it.

3) Denunciation of this Convention in accordance with paragraph 1 of this article shall entail the denunciation of any protocols thereto.

Article 41

Depositary and languages

1) The Secretary General of the United Nations is designated depositary of this Convention.

2) The original of this Convention, of which the Arabic, Chinese, English, French, Russian and Spanish texts are equally authentic, shall be deposited with the Secretary General of the United Nations.

In witness whereof, the undersigned plenipotentiaries, being duly authorized thereto by their respective Governments, have signed this Convention.